Incep prima postare din anul 2010 adresandu-va un “La multi ani!” calduros tuturor celor care au bucuria simulata sau nedisimulata a citirii acestui blog. Si acum sa incep. Un nou an a inceput la fel cum s-a terminat si cel vechi: scumpiri, noi accize, noi taxe, zero ieftiniri, bla bla. Partea buna este ca acum e cel mai bun moment pentru a-ti cumpara o masina la mana a doua, sau la second-hand, daca iti place mai mult cum suna. Cam toti baietii/barbatii din lumea asta isi doresc si cauta sa aiba o masina cat mai frumoasa, bine dotata, care sa fuga tare si mult, dar care sa consume putin, sa fie fiabila, ieftina de intretinut etc. Atunci cand iti cauti o masina insa, trebuie sa fii foarte atent deoarece nu stii ce iti poate rezerva viitorul alaturi de ea. Un prim caz ar fi ca sa iti gasesti un model “cuminte”, care nu a mai avut alti proprietari inainte datorita fie a faptului ca a fost genul care sa nu atraga cu aspectul sau, fie nu a avut dotarile necesare pentru a justifica pretul de pe eticheta, fie nu a fost considerata interesanta. Asta pana cand apari tu si o vezi in geam. E ca si cum ti se indeplinesc toate dorintele in mod instant. Asa ca te duci la reprezentanta si iti cumpari masina mult visata, direct din geam, nou-nouta si ne-atinsa de nimeni. Si gata: toata lumea e fericita, tu pentru ca ti-ai luat-o de noua, ea pentru ca are proprietar care sa o ingrijeasca. Parfum!
Al doilea caz este acela in care masina pe care o iei are ceva rulaj, nu vei fi tu primul ei proprietar, dar acest lucru nu va deranjeaza pe nici unul dintre voi. Ea a fost respectata de fostul proprietar si a primit afectiune, atentie si iubire din partea lui. S-a despartit cu greu de ea, pentru ca desi o placea, omul isi dorea un model mai nou, asa ca a fost nevoit sa o vanda. A fost la un test-drive cu alt model care l-a cucerit cu tot ce avea de oferit in plus fata de masina lui, moment in care a realizat ca nu mai vrea sa conduca ceea ce are in garaj. Asa ca o vinde si tu iti iei o masina la second-hand cu foarte multe dotari, putini kilometri rulati, carte de service, revizii facute la timp. Ea a fost cumparata de noua de fostul proprietar, direct de la reprezentanta si a fost ingrijita corespunzator, cu multa pasiune si atentie la nevoile ei. A fost mereu respectata si tinuta in garaj. Nu au condus-o altii niciodata si reprezinta ceva frumos prin naturaletea ei. E un clasic ce este admirat in fiecare moment si atrage priviri instant prin faptul ca desi nu e un model exotic, este o masina foarte ingrijita. Si gata: din nou toata lumea este fericita. Tu ti-ai gasit masina potrivita si esti bucuros ca ai scapat de problemela rodajului, ea pentru ca spera ca tu sa o intretii cel putin la fel de bine ca fostul proprietar. Mirobolant!
Al treilea caz este cel mai interesant. Tu esti disperat sa iti gasesti ceva, iar ea este disperata sa fie luata de cineva. Trecutul este tumultuos pentru amandoi: al tau pentru ca nu ti-ai gasit pana acum nici o masina care sa iti placa, al ei pentru ca nu a pacalit pe nimeni sa dea banii pe ea. E ca si cum cineva inaintea ta s-a dus si si-a cumparat-o de noua, direct din geam. A mers cu ea ceva vreme, timp in care nu a avut foarte mare grija de ea. Au mai condus-o si prietenii proprietarului, a mai fost furata si condusa si de niste hoti. A fost condusa in stare de ebrietate, a fost lovita si zgariata, iar apoi reparatiile s-au facut pe la diverse service-uri obscure. Niciodata nu a fost intretinuta corespunzator. Interiorul este ca o cocina urat mirositoare, iar la exterior este vopsita in mai multe nuante ale aceleeasi culori, semn al nenumaratelor retusuri suferite. Acum proprietarul si-a dat seama ca masina asta nu ii mai place si ca vrea alta noua, mai frumoasa si mai bine construita, dar mai ales mai curata. Asa ca o vinde. O cumpara altcineva, care o vinde dupa scurt timp, pentru ca si-a facut treaba cu ea si poate iesi pe profit din afacere. Nu a fost nevoit sa cheltuie nici un ban pe ea. O cumpara altul care procedeaza la fel. Si tot asa pana cand ajunge la marginea talciocului, plina de praf, langa un proprietar cel putin dubios. Aici apari tu, viitorul fericit proprietar. Vezi masina, vezi modelul si nu intelegi de ce se vinde atat de ieftin. Adica da, este putin lovita, motorul nu mai trage ca la inceput, nici interiorul nu este ce era cand a iesit din fabrica. Mai are o urma pe ici pe colo, dar nimic ce sa nu poata fi reparat sau mascat. Asa ca o cumperi, crezand ca ai facut cea mai buna afacere. Vanzatorul isi face cruce cu amandoua mainile si invoca divinitatea pentru a-i multumi, in timp ce masina toarce linistita deoarece are un nou fraier caruia sa ii toace banii prin service-uri. Primul lucru pe care il vezi tu este ca ea scoate fum alb pe “cur”. Asa ca iti zici: e de la ulei, dar o sa ii pun eu ulei de al meu si o sa mearga super. Ii pui ulei si tot scoate fum. Iti zici ca e de la cureaua de transmisie, o schimbi si pe asta dar tot degeaba. Ii cumperi capace ca sa acopere rotile zgariate si fara stralucire. Ii pui bradut la oglinda ca sa miroasa frumos, desi mirosul ei este enervant. Ii pui scaune din piele, mai mari si mai bombate, ca sa te simti bine cand te sui in ea. O revopsesti ca sa ii dai un nou aspect. Facand asta, rugaciunile fostului proprietar sunt indeplinite incat nu o va mai recunoaste niciodata, iar ea daca-l va vedea tot degeaba. In scurt timp, singurel iti vei da seama ca desi ai depus toata pasiunea de care dispuneai, toata rabdarea si toata dragostea sa, precum si toti banii pe care ii putea investi, nu te-ai ales decat cu un jaf ruginit, care iti produce mai multa rusine decat mandrie atunci cand te afisezi cu el pe undeva. Posomorat fiind o scoti la vanzare, sperand sa gasesti pe cineva care sa fie la fel de disperat ca tine in momentul cand ai cumparat-o. Investitia ta a fost una paguboasa deoarece ai investit foarte mult in ea si nu te-ai ales cu nimic. Incerci sa il contactezi pe fostul proprietar ca sa il intrebi daca a avut aceleasi probleme cu ea. Degeaba. Nu iti mai raspunde nimeni la acel numar. In momentul ala realizezi ca masina asta trebuia sa aiba 3 chei si nu doar doua, cate ai primit tu. Astfel ca iti dai seama ca fostul proprietar putea merge cu masina ta oricand dorea. Doar ca sa dea o tura mica, sa nu uite ce a dat. Acest lucru iti provoaca greata si sila. Te decizi sa o vinzi la sfert de pret, doar sa scapi de rabla asta care ti-a mancat zilele.
Ideea de baza e ca niciodata nu trebuie sa te grabesti sa cumperi o masina de lux la un pret suspect de mic, deoarece ea sigur ascunde ceva. La fel cum nici nu ar trebui sa visezi la masini exotice, pe care oricum nu iti permiti sa le intretii. Cea mai buna masina e cea pe care o conduci si care te apara de vant, de ploaie si de noroi. E aceea care nu te lasa niciodata in drum si care nu e pretentioasa cand o asezi intre alte masini in parcare si nu in garaj. De fapt, asemanarile cu multe fete din ziua de azi sunt mai mult decat evidente, nu?
