Nu am mai scris de foarte multa vreme si am si un motiv pentru asta. Pur si simplu sunt PLICTISIT. Plictiseala asta de zi cu zi pe care o port pretutindeni cu mine m-a coplesit. Dimineata: plictisit, incepe o noua zi la fel de proasta ca aia care s-a incheiat acum 5-6 ore. La pranz: imi dau seama ca plictiseala atinge cote alarmante chiar si pentru standardele mele. Seara: totul e pierdut. Mai ramanea sa scriu “Londra: ploaie, coafura rezista”. La fel de plictisitoare ca reclama a devenit si existenta mea. Nu exista oare nimic nou care sa merite luat in considerare? Acelasi oras, aceleasi cafenele, aceleasi melodii, aceleasi masini, aceleasi semi-cluburi, aceleasi pitipoance (difera figurile, dar forma + atitudinea sunt standard) etc. Si atunci ma intreb: cum naiba si eu sa nu fiu tot acelasi simplu om? Cum as putea veni cu ceva nou cand totul este neschimbat? As fi nebun pentru toti daca as face asta, nu?
Ma rog… o sa ma complac in a-mi imparti gandurile si trairile cu maimuta mea. “It’s just me and my monkey” SUPERB!
