Bring it on

Este pur și simplu demențiala melodia asta. Nu am cuvinte, dar m-a dat peste cap de la prima ascultare. Geniala și cu un ritm bolnav de dependent... Wow!

http://youtu.be/g-dzcrQpovY

Meet Me At The Corner

"I live and I learn and I lose and I win, but it's better whenever, / Whenever I'm in, thank you girl for everywhere that I've been"

Recunosc faptul că am trecut mai repede peste cântecele de pe ultimul album. Și recunosc acum și faptul că am greșit făcând asta. Zilele trecute am avut în playlist "Meet me at the corner" și am fost fascinat de ea. Mă gândeam cum de nu o știu mai bine. Ca și mesaj se plia excelent în perioada cu Dave, prin 1995-1996, dar nu și ca melodie. Era mult prea plină de viață pentru acea perioadă întunecată. Nici cu John nu era făcută, asta find clar de la început. Așa că Josh este cel care merită creditele în cazul de față.

Mesajul melodiei mi se pare atât de frumos pentru că îmi aduce în minte acel tip de dragoste de liceu, cu acele momente de deznădejde totală ("I feel so bad, I thought you'd wanna know, / Something I wanna show, I thought you ought to know"), urmate de o explozie de viață ("Hey I turn, I turn my head when I thought I saw a sign from the gods, / A sign from the gods that you weren't meant to be mine, and it's fine") care nu relevă împlinirea dragostei rătăcite/pierdute cât bucuria unui început proaspăt. Iubesc cântecul ăsta pentru cum îmbină melancolia unei relații eșuate cu speranța de mai bine ce doar un nou început ți-o poate aduce în suflet și în trup. Cumva Anthony a găsit și de data aceasta un echilibru perfect între stări și versuri, între o poveste veche și reinventarea ei sub o altă formă la nesfârșit. Pentru că, nu e așa?, dragostea este aceeași poveste care se repetă indiferent de trecut ("Please don't ask me where, where you think I've been, / I've been a lot of places, but this could be my win"), indiferent de personajele care o joacă și de decorul pe care se desfășoară. Nu contează niciodată trecutul și nici diferitele forme pe care le-am schimbat în încercarea noastră de a atinge perfecțiunea. Nimic nu mai contează atunci când iubești. Și extrem de bine, într-o trecere ușoară, este surprins și unul din defectele noastre primare, anume faptul că tindem să facem mereu aceleași greșeli care ne caracterizează. Pentru că la asta se referă "Receding into the forest, I will lay around and wait / And I'll wait for you". Nu așteptăm ceva nou, ci același ceva sau cineva, dar sub o altă formă. Și apoi spunem că nu ne dorim să suferim făcând mereu aceleași greșeli, dar urmăm același tipar. "Please don't say you want to keep in touch out there, / To see you on the corner, that I just can't bare. / Meet me at the corner and oh, tell me what to do" este ceea ce mă face să mă gândesc la acel tip de dragoste de liceu despre care am scris la început. Și asta pentru că sfaturile cele mai bune le înveți mereu de la persoanele pe care spui că nu vrei să le mai vezi niciodată, iar a doua zi împărți o cafea și o țigară alături de ele. Este amuzant cum totul este o buclă. Și în snippet-ul de început este spus exact acest lucru. În mod clar melodia asta tocmai a trecut în topul celor preferate. Din punctul meu de vedere este un instant classic datorită mesajului, a modului în care este scrisă și a modului în care poate fi interpretată. O melodie completă!

"Meet me at the corner" nu este despre tristețe sau amintiri, despre melancolie de toamnă sau iubiri pierdute, ci despre entuziasmul și bucuria unui nou început. Poate că tocmai acest carusel al greșelilor repetate este ceea ce ne face să fim atât de frumoși. Sau nu. "Meet me at the corner" este despre întâlnirea pe care ți-o dai la o cafea cu o fostă versiune a ta, o versiune cu greșeli pe care acum le vezi.

"Please don't ask me who, who you think I am / I could live without that, I'm just a modest man"

Prima coarda ruptă

După aproape un an s-a întâmplat și asta :)) Câteva zile lipseau ca să fie fix un an. Mă simt într-un mod ciudat. Nu e tristețe, nici supărare. E ceva dincolo de ele. Este un gol pe care îl simt. Nu credeam că o să mă prind atât de mult în lumea asta a cântatului la chitară, dar în momente ca ăsta simți cât loc si-a făcut această bucurie în viața ta. Măcar mi-a venit în cap un moment similar care i s-a întâmplat lui John și care mă face mereu să râd atunci când îl văd.

Started From The Bottom

"Started from the bottom now we're here / Started from the bottom now the whole team here"

Pentru că Drake știe să mai vină cu ceva nou. Pentru că în noaptea asta imi zboară mintea la vremuri de demult. Îmi aduc bine aminte cum este să pornești de jos. Amândoi cred că ne amintim, my lovely man. Și e ciudat cum suntem acum cu gândul la acele vremuri. Și ne lipsesc. De ce oare? De la mers pe biciclete până la mare și alte planuri stupide până la copiat Windows-ul pe dischete :) Cred că am trecut prin multe până să ajungem unde suntem acum. Dar mai cred de asemenea că fiecare întâmplare a meritat din plin. Când mă uit înapoi nu pot înțelege unde suntem acum și ce am realizat, dar pot vedea ce urme am lăsat rătăcind prin praful stelelor. Și lucrul ăsta îmi aduce mereu zâmbetul pe buze și îmi face sufletul să se simtă ... complet. Poate că sunt melancolic în noaptea asta, dar adevărul e că am avut o călătorie a naibii de frumoasă până aici. Și știi ce? Nu vreau să se oprească aici! Pentru my lovely man :) Să nu uiți niciodată: started from the bottom, now we're here...