Monday, November 24, 2014

5:45 am

Vroiam sa iti spun ca azi dimineata când m-am trezit și te-am simțit goala și lipita de mine mi-am dorit ca acel moment sa tina o veșnicie. Sa tina o veșnicie pentru ca inimile noastre băteau sincron, pentru ca trupurile noastre se respirau, pentru ca mi-as fi dorit sa ma pierd în visul tău. În visul tău sa ma strecor și sa facem dragoste pana în zori. Sa transpiram iubire și sa adormim imbratisati. Era 5:45 dimineata și dacă o melodie putea canta pe fundal asta ar fi fost aceea. Era 5:45 dimineata și te iubeam la nesfârșit. Era 5:45 dimineata și ma strângeai în brate. Era 5:45 dimineata și era un moment invizibil în care mâinile tale ma imbratisau, inimile noastre băteau sincron și visele noastre se amestecau în căldura trupurilor noastre lipite. Era 5:45 am...

Monday, November 10, 2014

Sweet Sixteen

"And I do anything / For my sweet sixteen / Oh, I do anything / For little run away girl / Yeah, sad and lonely and blue / Yeah, gettin' over you / How, how do you think it feels / Yeah to get up in the morning, get over you / Up in the morning, get over you / Wipe away the tears, get over you"

Nu știu de ce dar, când eram mai mic, nu am înțeles niciodată toată vâlva din jurul lui Billy Idol. Știu ca pe la începutul anilor '90 era prezent cam prin toate revistele de muzică, așa cum erau ele atunci. Cum în acele vremuri nu exista internet și nici mp3-uri, iar CD-urile erau mai rare decât combinele audio pe care puteau fi ascultate, singura soluție era să faci rost de o casetă cu Billy Idol. Casetă care, la acel moment, nu prea se găsea pe nicăieri pe la noi. Așa ca am uitat de artistul care mă fascina în poze prin look-ul lui. Era ceva altfel decât ceea ce vedeai in acele vremuri. Era un fel de glam-rocker, cu machiaj, coafura, tinute flashy. Altceva.

Acum câteva dimineți, în mașină spre muncă, la radio mi-a atras atenția o melodie. Nu o știam, nu o mai ascultasem niciodată și totuși parcă îmi vorbea. Era atât de calma în toată agitația specifică orei 8 si avea un mesaj atât de frumos încât parcă totul devenise, brusc, mai frumos. Am pornit Shazam repede și când văd pe ecran Billy Idol. Nu se poate! O melodie atât de frumoasă cântată de un glam-rocker? Ei bine, da. Melodia asta are ceva care mă trimite înapoi în timp de fiecare dată când o ascult, acum fiind în playlist-ul meu. Și mă trimite înapoi în timp cam pe la 16 ani, pe la vârsta primei iubiri adevărate. De altfel de aceea se și numește așa, pentru ca 16 cred ca este vârsta la care începem să putem iubi cu adevărat pe cineva. Și putem să conștientizăm cu adevărat acest sentiment care își face drum prin inocența noastră. Lucrul care îmi place la această melodie este modul în care este cântată. Are un tempo ideal, nici prea lent, dar nici prea rapid, peste care sunt așezate niște versuri nici foarte triste, dar nici prea pline de speranță. Într-un mod ciudat, melodia asta este un echilibru format din dezechilibre. La fel ca și vârsta la care face referire. "Gave my heart an engagement ring / She took everything" sună atât de bine, atât de adevărat și atât de dureros cum numai naivitatea acelei vârste ne poate face să iubim. De aici și dorința imposibilă "I'd do anything / For my sweet sixteen". Pe lângă cuvântul "dulce" care este prezent încă din titlu, frumusețea acelei vârste este subliniată și prin faptul ca este folosit de multe ori cuvântul "candy", un cuvânt asociat mereu copilăriei și clipelor frumoase. Poate ca 16 este ultima vârstă la care mai putem asocia involuntar bomboanele cu firavul copil din interiorul nostru. Nu știu de ce dar, ascultată la 16 ani, melodia asta ar fi sublimă și complet ignorată. Cine ne poate spune la 16 ce ne vom dori peste ani? Momentul acela este doar o clipire a inimii, este primul moment când devenim conștienți de sentimentele noastre. Și în goana noastră de a le înfăptui uităm să trăim clipa; sau poate ca exact asta facem. Cu adevărat!