"Sprite in that mixture, I’ve been talking crazy girl / I’m lucky that you picked up / Lucky that you stayed on / I need someone to put this weight on"
Sunt un nemernic nerecunoscător care crede că lumea se învârte după el! Lumea asta mi-a oferit tot ce am dorit: sentimentele cele mai frumoase, motive de bucurie, nenumărate clipe de succes, vise îndeplinite, aspirații depășite și nu în ultimul rând iubirea ta. Și ce fac eu? Ce returnez eu în schimbul a toate astea? Nimic. Vid. Zero. Absorb tot ce este frumos, tot ce îmi oferă lumea mai bun: încredere, sentimente, locuri, secrete, povești, imagini și istorii și le transform pe toate în ceva otrăvitor care sălășluiește în adâncul meu. Și e atât de ticălos acest sentiment, atât de perfid, încât naște doar lașitate, mândrie exagerată și răutate. Azi dimineață, după un weekend departe de aici, am spus un lucru ciudat: aici este doar prostie și răutate. Oamenii proști sunt răi, pentru că un om deștept nu poate fi așa. Apoi am realizat că de fapt sunt trei componente: sărăcie, prostie și răutate. Și merg mână în mână. Și le posed și mă conduc: sunt sărac pentru că nu știu să mă bucur de ce am, sunt prost pentru că nu știu niciodată ce decizie să iau și mereu aștept pe altcineva care să mă conducă și să își asume responsabilitatea în locul meu și sunt rău pentru că accept asta doar ca să cârcotesc. Sunt suma propriilor temeri. Un produs dezamăgitor între inimă, suflet și creier. Mă urăsc! Mă urăsc pentru că simt că aduc prea puțin în locul abundenței pe care o primesc. Sunt un plafonat frustrat, care nu e vrednic de nimic. Un om sărac, de la care nu ai ce lua și nici ce învăța. Am eșuat singur și sigur pe mine în cel mai grandios proiect: existența proprie. Aș vrea să fug, aș vrea să țip, aș vrea să mă ascund. Sunt stupid și nu știu să fac nimic. Sunt plătit excesiv pentru o activitate banală. Am eșuat și mă simt vinovat pentru toată încrederea pe care am primit-o din partea tuturor. Postarea asta nu e despre a atrage sentimente nobile sau păreri de rău; este pentru a accepta conștientizarea eului propriu și a trăi cu mine însumi așa. Îmi pare rău că nu am curajul să fiu mai mult, să îmi propun mai mult și să dezamăgesc mai puțin. Ah! Melodia se cheamă așa pentru că a fost trasă în studioul lui Marvin.
