"Nervous with good reason / Nervous with your reasons / Nervous with good reason / Nervous with no good reason"
Sunt pe drum când scriu aceste rânduri și mă gândesc cum să îmi aleg otrava. Mă gândesc la faptul că mi-am otrăvit atât de mult încrederea în ultima vreme încât am ajuns să cred că poți crește flori într-o cameră cu întuneric. E amuzant când stau și realizez că singurul vinovat sunt doar eu. Dacă pictezi în culori pentru cineva discromat este exclusiv vina ta. Chiar dacă tu pictezi și viziunea îți aparține, originalitatea ta nu este judecată decât de tine însuți. Pentru toți ceilalți pictura ta rămâne una care trebuie filtrată prin spectrul lor de sentimente, de stații ale stărilor, de momentul în care ei țin arma îndreptată spre arta ta. Cel care este în fața armei trăiește pentru totdeauna, dar asta înseamnă că arma ți-a ucis lucrarea ta cea mai de preț. La acel moment. Pentru că dacă trece o zi în plus tu vei vedea lucrarea ta ca pe o pânză alb-negru. Ăsta e impactul nostru. Momentul. Dacă succesiunea momentelor te defazează și rămâi decalat de tine însuți vei cădea în căutarea ta proprie.
Vreau să mă mut în timp acolo unde "unde" este o stare. Acolo unde nu poți să "nevezi" toate sezoanele schimbătoare din inima mea. Ele sunt cele care au sculptat riduri în inima ta, ele sunt cele care ți-au șlefuit gândurile și care te-au însoțit în toate visele. Decolează aceste anotimpuri precum un satelit care gravitează în jurul iubirii tale. Fiecare strat ascuțit al fiecărui sentiment este netezit și exfoliat de fiecare dată când satelitul se prăbușește în mijlocul sentimentelor tale. Iubito, vino acum și simte la fel, arzi când ard căzut în interiorul tău și iubește când mă ridic să veghez asupra ta. Avem o inimă grea pentru tonicul pe care îl sorbim cu plăcere în timp ce ne potrivim. Iubito, vino acum și unește râurile care spun că inima e mai puternică decât capul.
https://youtu.be/7StqKJR7GQg
