“Slap a liar in his eye, kick a hole right in the sky / Testify, testify, kick a hole right in the sky / Johnny, Johnny, Johnny“
Nu vroiam neaparat sa scriu un post despre treaba asta, pentru ca mi se pare inutil. Fac precizarea asta de la inceput, pentru ca invariabil stiu cine este in fruntea topului meu personal si cred ca nu am nevoie sa explic asta, dar ceea ce mi s-a parut amuzant si fara sens la inceput a devenit apoi un gand care mi-a alergat toat ziua prin minte. Acum am zis sa pun si cateva randuri jos doar pentru linistea mea. Am vazut aseara un poll despre cine ar fi chitaristul care a avut un album de debut mai reusit, intre John si Josh, cu mentiunea ca tipul este fan hardcore Josh. Evident ca banii lui se duceau catre Josh.
Spun asa: Mother's Milk vs I'm With You. La prima vedere este o alegere foarte usoara, la a doua vedere nu mai este chiar asa. Adica da, sunt sound-uri atat de diferite, dar este si normal cand te despart 22 de ani. Doar doua decenii. Adica John a folosit trei-patru pedale clasice si un Strato, fara prea mult studio, in timp ce Josh are la dispozitie acum ceea ce John nici nu visa in acele vremuri. Asta ar fi una. John avea 19 ani la acea vreme si nu mai cantase ever in vreo formatie. Era un super chitarist, dar doar in dormitorul sau, ca multi altii. Josh avea 32 de ani cand s-a lansat IWY si cantase deja alaturi de ei inca din 2000, iar in perioada Stadium Arcadium era backing guitarist pentru John, atunci cand acesta realiza ca limita sa este fixata doar de faptul ca are doua maini. Ma gandesc ca atunci cand "you're rolling with the best, you learn at least how to blend in". Pe langa asta, el a mai avut si proiecte de colaborare doar cu John, vezi Ataxia, dar si cu alti artisti. OK, omul stie sa cante la vreo 10-11 instrumente, iar chitara nu era piesa lui de baza, dupa cum a si declarat. Nu o sa soptesc cat de amuzat am fost cand l-am vazut in 2007 la Slaski cum isi vantura chitara in aer, fara sa cante la ea, ci doar urmarind ce solo de outro facea John pentru Dani. Stiu ca si John era prieten cu Hillel, fiind fanul numarul unu al lui si vorbind uneori dupa anumite concerte, dar el nu a urcat niciodata pe aceeasi scena cu acesta. Asta ar fi a doua. La finalul anilor '80 nu erau raspandite atatea genuri muzicale ca dupa anii 2000. Poate ca nu am dreptate, dar in mod sigur electro, drum & bass si cam tot ce inseamna alternativ nu existau. Mai putine surse de inspiratie implica nevoia de a avea o imaginatie mai dezvoltata. Asta ar fi trei. La finalul anilor '80 muzica se gasea in cel putin 80% din cazuri stocata pe casete audio, iar restul era prezenta pe vinyl sau CD. Anii 2000? 80% din muzica este in format digital, disponibil oriunde mergi, in orice moment. Asta ar fi patru. Pot sa mai dau inca doua, trei argumente in plus, dar sigur nu i-ar face prea mult bine lui Josh. Nu vreau sa spun ca IWY este un album slab. Dimpotriva! Este un album care la fel ca si Mother's Milk a primit discul de platina, care a avut single-urile pe radio, tv si internet o gramada de timp si care spre deosebire de concurentul sau a stat la baza unui turneu mondial de aproape doi ani, cu aproape toate concertele desfasurate pe stadioane in conditii de sold out. Este ceea ce as considera nu un succes, ci un MARE succes! La urma urmei, ceilalti membri erau prezenti si acum 22 de ani, iar intre timp multi i-au uitat, s-au plictisit de ei sau pur si simplu au trecut mai departe. Josh nu pare, ci chiar este cheia care a pus acest mecanism in miscare. Maggie, Look Around, Monarchy, Brendan sunt toate cantece excelente. La naiba! Imi place tot albumul. O recunosc. Dar imi lipseste acea parte salbatica, funk-ul lui John. Adica, get real, ma uit la ce tehnica arata John si ma uit la Josh. Am mai spus-o, o repet: solo vs armonie. Josh are in spate niste profesionisti, un grup unit si cu o experienta imensa, o familie, plus o gramada de noutati tehnice si nu niste tineri rebeli bantuiti de drogurile care le-au rapit cel mai bun prieten, fara nici un plan concret pentru viitor, care cocheteaza cu scena punk rock-ului in zilele din urma ale acestuia si care nu stiu in ce directie sa o apuce, dar care se bazeaza pe energia, carisma si talentul lor pentru a ajunge mai sus decat sunt. Cam de asta, pentru mine, Mother's Milk este mai bun decat IWY. Ah! Si pentru ca pe primul sunt incluse niste cover-uri dupa Jimi Hendrix care suna mai bine decat originalele.
Au fost multe melodii bune pe albumul de debut al lui John, dar asta este cea care subliniaza cel mai bine potentialul lui. Imi place atat de mult indemnul de a face o gaura in cer incat imi da impresia ca as putea face asta oricand doresc. Cu John nimic nu a fost imposibil, niciodata! So, Johnny, kick a hole in the sky!
