Zero

00000000000000000000000000000000000000. Zer000000000000000000000000!

Throwback Thursday - Doctor Jones

"Sometimes the feeling is right / You fall in love for the first time / Heartbeat and kisses so sweet / Summer time, love in the moonligh"

Hahahaha! De când vroiam sa scriu sa folosesc o melodie a celor de la Aqua pentru un tbt! În sfârșit am găsit momentul potrivit. Nu doar pentru ca este joi și tbt, dar și pentru ca sunt destul de fericit și în ton cu melodia. În seara asta am reușit sa aplic efect de WAH si cât de bine a putut sa sune!!! Parcă mai bine ca niciodată.

Înapoi la postare. Au trecut, sper sa nu greșesc, 17 ani de când această melodie era prin toate topurile muzicale. Ce copil eram la acea vreme. Și ca și acum, iubeam. Era însă o iubire intre doi copii care nici nu știu dacă se sarutasera vreodată unul cu celălalt. Îmi aduc aminte însa ca eram nedespărțiți și eram fericiți în fiecare clipă. Mereu aveam zâmbetul pe buze și ne părea că viața este un șir nesfârșit de culori. Și în acea perioada cei de la Aqua erau pe val. Îmi aduc aminte cum abia asteptam sa îmi cumpăr cel mai nou număr din revista Popcorn. Apărea bilunar și era un adevărat răsfăț pentru acele vremuri. Avea paginile ușor lucioase, toate textele păreau ca sunt scrise de niște oameni care ne știu mai bine decât ne știam noi înșine la acel moment, iar pozele cu artiștii preferați erau recompensa supremă. Intr-o perioadă în care nu exista internet nici măcar sub forma de dial-up, revista Popcorn și MTV erau singurele uși catre lumea muzicală din afara tarii. Articolele cu Aqua au fost unele dintre cele mai colorate pentru ca la momentul respectiv toată lumea bănuia ca solista este lesbiană. Lene, sper sa îmi aduc bine aminte numele ei, era considerată de majoritatea colegilor mei o fata foarte frumoasa. Cred ca jumătate dintre noi eram îndrăgostiți de ea. Avea în toate videoclipurile acea imagine de fata cuminte, dar mereu pusă pe șotii. Doctor Jones era altceva fata de hitul lor inițial, în sensul ca era o melodie cu un mesaj despre o iubire tânără si frumoasă. Cred ca într-un fel ea s-a pliat perfect peste sentimentele noastre din acea perioada. Mai mult de atât, versurile aveau o inocenta care acționa ca un catalizator pentru ceea ce simțeam noi atunci. Uitându-ma și acum peste ele mă simt amuzat, dar nu pot sa nu constat ca îmi sunt la fel de placute ca și atunci. Poate pentru ca și acum iubesc, deși acum termenul de iubire este infinit mai complex fata de acel moment. Și totuși și acum, ca și atunci, simt primele patru versuri mai vii decât melodii întregi.

Fără nici o încheiere, sper ca și peste mulți ani de acum înainte să simt această melodie la fel. Sa o simt cum îmi aduce un zâmbet și același sentiment de dragoste cu obraji roșii...

Throwback Thursday - Time Goes Back

"Any solemn phase / And you belong to two times at once / My radio's my heart / We live as one / Two ways at once / I know the waves I form / I know the way I won't become"

Joia tbt si prima postare din luna mai nu prea mi-au purtat noroc. Se pare ca minunata aplicație Blogger nu a publicat și conținutul pe care l-am scris aseară. Mai mult, nici măcar nu l-a salvat. Dar o sa reiau postarea pentru ca sunt absolut încântat de idee. Aseară am fost pe stadion pentru a revedea duelul în urma căruia acum trei ani echipa noastră devenea campioană. Și ca și atunci și acum am învins. Nu vreau sa scriu despre meci, ci despre faptul ca timpul se întoarce. Timpul merge înapoi, uneori pentru a ne da sansa de a îndrepta lucrurile, alteori pentru a ne da sansa de a realiza unde am greșit și de multe alte ori doar pentru a ne gândi ca uneori privim prea mult înainte și prea puțin înapoi.

John a făcut această melodie parcă special pentru sublinia acest lucru. Întreaga construcție a melodiei, cu versuri întoarse, cu inversari de cuvinte special făcute, cu vocea chinuită pe anumite pasaje, cu tempo-ul ridicat, este perfect închegată de această idee. "And you belong to two times at once" subliniază faptul ca spectrul realității în care trăim este de fapt o repetiție și nu o desfășurare continuă în plan orizontal a existenței noastre. Fiecare zi se repetă, fiecare instanță a noastră își reia ciclic existența în fereastra de timp alocată acestei realități. Mintea este de multe ori în altă parte decât corpul care o poartă, inima bate în alta direcție decât sufletul. Apoi urmează versul meu preferat, construit printr-o inversare absolut genială: "My radio's my heart". Sună atât de frumos și este atât de adevărat încât umple întreaga melodie și reprezintă sufletul ei. Toată puterea lui vine însă din inversarea perfect făcută, întrucât dacă era scris normal ("My heart's my radio") ar fi fost nul, vid. Nu. Muzica este viață, muzica este cea care ne face sa iubim mai frumos, sa fim mai frumoși; muzica este inima mea! Dacă as inversa în ce am scris anterior "muzica" și as pune "inima", efectul ar fi unul mult mai temperat. "We live as one / Two ways at once" este încă o idee perfectă pentru că ea reflectă dualitatea noastră ca oameni. Alegem cine suntem pentru cei din jurul nostru și arătăm cine suntem doar persoanelor care ne cunosc cu adevărat. În interiorul nostru este un veșnic conflict între umbre și lumină, între rațiune și sentiment. Prima strofă se încheie cu două versuri care leagă urmările de faptele noastre și care reprezintă ancora realității, oprind abundența de sentimente și de planuri intretăiate. Faptul că știu ce nu voi deveni este, cred, mai puternic și mai real decât ceea ce știu că sunt. Oamenilor le este frică mai mult de ceea ce nu cunosc, decât de lucrurile care ii înconjoară. Pune un semn de carte la o zi din viața ta pe care o consideri perfectă și consideră că odată ce l-ai mutat nu te mai poți întoarce. Consideră că atât timp cât nu îl muți mai departe poți citi zilnic acea pagină din viața ta. Acum gândeşte-te dacă ai avea curaj să îl mai muți vreodată. Este atât de simplă această melodie, atât de bine construită, atât de rafinată, încât se putea opri și după prima strofă. Dar a doua strofă începe atât de abrupt și atât de adânc: "Jumping in the mind of a passerby / And being replaced like times fly". De câte ori nu ne-am întrebat la ce se gândește o persoană necunoscută pe care o vedem pe stradă, de câte ori nu ne-am rătăcit în privirea unor ochi frumoși, dar necunoscuți? "Another wasted flaw / Going up against the endless law" este povestea fiecărui suflet interiorizat învins de legile nescrise ale societății moderne. Considerat un defect doar pentru că nu se încadrează în tiparul eronat al standardizării umane. Faptul că natura umană nu se va schimba niciodată din a judeca ceea ce nu înțelege este subliniat de "legea nesfârșită".

John efectiv a realizat o sferă perfectă din cuburi de idei, așezate unul în continuarea celuilalt: "You know this is nobody's life / I saw the days I lost / Hiding behind tomorrow's costs". Viața nu  ne aparține decât în măsura în care știm să profităm la maxim de ea, sa o trăim în prezent și să nu ne pierdem în viitor. Dragostea de azi este posibil să nu fie iubirea de peste ani, zâmbetul afișat acum nu este tristețea de mâine dimineață și nici măcar cea din această noapte. My radio's my heart...

Dreams

“Now here you go again, you say you want your freedom / Well who am I to keep you down? / It's only right that you should play the way you feel it”

In ultima vreme pare ca tot mai multa lume renunta la visele de alta data in favoarea unei realitati banale. Se inchid pagini, se inchid canale, se inchid bloguri si toate astea pentru ce? Pentru a demonstra ca putem merge inainte, ca putem sa evoluam, ca putem fi altfel. Dar oare asta este cel mai bun lucru de facut atunci cand ai ajuns la capătul unei etape? Pur și simplu sa ștergi o parte din tine, o parte care te-a ajutat sa te schimbi în bine? Visele sunt cele care ne dau puterea de a merge înainte, de a ne ridica atunci când suntem la pământ. Ele ne fac sa fim unici, ele ne fac sa ne fixam țeluri și sa ne luptam sa le transformăm în realitate. Cred ca momentul în care încetăm sa mai visăm este cel în care banalul zilnic ne-a învins. Sa treci zi după zi fără nici un țel este asemeni unei boli care își așteaptă leacul. Resemnare. Spunem decepție, tristețe, depresie, dar cuvântul este resemnare. Și este la fel de banal și de gol de substanță ca o minte care nu mai visează.

Nu ar trebui sa conteze niciodată parerea celor din jur. Dacă vrei sa iți trăiești visul, acum e momentul. Acum e momentul sa lupți pentru el. Pentru că de multe ori drumul este mai frumos decât destinația și pentru ca mereu munca depusă pentru a-ti îndeplini un vis va fi cea mai mare răsplată. Merită să lupți pentru visele tale.   Bucuria care te așteaptă la final visează acea zi. PS: RIP Hillel...

Throwback Thursday - 2 Become 1

"Free your mind of doubt and danger / Be for real, don't be a stranger"

Faptul ca noi credem ca ne putem reinventa, ca putem schimba ceea ce suntem si ca putem fi altfel decat suntem in realitate este orizontul lumii noastre. Altfel spus, este cea mai mare iluzie pe care mintea umana o poate relua la infinit, mereu sub alte forme. Nu, nu putem schimba modul nostru de a fi si nici cine suntem. Nu ne putem reprima sentimente, nu putem lega prietenii, nu putem fi altfel decat suntem. Oricat am incerca, oricat ne-am dori, mai devreme sau mai tarziu ceea ce suntem in realitate iese la suprafata si ucide cu premeditare ceea ce ne-am obosit construind: un alter ego perfect, proiectat catre lumea exterioara. Niciodata nu vom putea sa ne schimbam! Suntem cine suntem si nu cine alegem sa fim. Doi devin unu sau o suta devin unu este irelevant. La final, totul devine acel unu initial. Nu poti fugi, nu te poti ascunde, nu poti schimba ceea ce esti.

1 Aprilie

Savior devine Charlie in 21st Century. Breaking the Girl devine Adventures of Raindance Maggie. Dani California incepe sa Look Around. Funky Monks devine Factory Of Faith. My Friends incep sa para Me and My Friends. Wet Sand are intro de Knockin' On Heaven's Door?!?

Lost Queen

"What planet are you from, girl?
And are there others like you there?
And could you do that magic trick again?
Poppin' up from nowhere
Though my planet's full of warfare
You make it feel like a dream
Man I hope they never find you

I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Hot sex and gold, shiny things
I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Remind you that you are a lost queen
I think you are a lost queen

I don't have a problem with multi-taskin'
Takin' care of you is my number one passion
Put it before my eyes, you know I'ma smash it
Only if you want it, want it
You don't have to ever think about askin'
I can read your mind, girl, of course I have it
Can I start you up? It's automatic
Get your motor runnin', runnin', vroom-vroom
I'm never too busy to tell you that you're pretty
Ain't gotta ask me to
Surprise you in the city when your day is goin' shitty
Ain't gotta ask me to

What planet are you from, girl?
And are there others like you there?
And could you do that magic trick again?
Poppin' up from nowhere
Though my planet's full of warfare
You make it feel like a dream
Man I hope they never find you

I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Hot sex and gold, shiny things
I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Remind you that you are a lost queen
I think you are a lost queen

I don't need momma and daddy
Honey and sugar, man I bet they're so classy
Half of me is good, the other half nasty
Can't help it if I want it, want it
Sure I meet your friends on my best behavior
Talk about relationships, I used to be a player
And like Geico, the time I saved 'em
And get their motors runnin', runnin', vroom-vroom
Lift your head when you're down so you don't drop your crown
Ain't gotta ask me to
And right before we finish, I'll ask you did you get it
Ain't gotta ask me to

What planet are you from, girl?
And are there others like you there?
And could you do that magic trick again?
Poppin' up from nowhere
Though my planet's full of warfare
You make it feel like a dream
Man I hope they never find you

I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Hot sex and gold, shiny things
I think you are a lost queen
Let me serve you, serve you
Remind you that you are a lost queen
I think you are a lost queen"

Iti scriu aceste randuri astazi, in timp ce ma gandesc la tine si la cat de fericit sunt pentru ca ma pot bucura alaturi de tine de ziua asta. Stiu ca multi iti vor spune, dar eu vreau sa iti scriu acest "la multi ani!". Si o fac pentru ca astazi, mai mult ca oricand, vreau sa nu mai simti faptul ca esti o "regina ratacita" in lume, ci unica regina. Imi gasesc cu greu cuvintele pentru ca nu mai stiu unde te opresti tu si unde incepem noi, unde pot vorbi despre o zi si nu despre un sentiment. Ceea ce pentru altii este doar o zi, pentru mine este un sentiment de bucurie, de completare, de intregire. Nu stiu de unde te-ai ratacit si de ce te-ai oprit in aceasta lume, dar stiu ca fiecare spectru al existentei danseaza astazi de bucurie, o bucurie a echilibrului pe care l-ai dat lumilor. Stiai ca atunci cand zambesti orizontul pare tangibil, cerul devine pamantul de sub picioare si curcubeul devine parfumul tau? Nu stiu daca cineva a avut curaj sa iti spuna asta pana acum, dar ma bucur ca eu am fost primul care a scris-o. Nu uit ca o zi ramane doar in granita celor douazeci si patru de ore, dar vreau sa stii ca aceasta postare este scrisa si citita la nesfarsit in interiorul meu. De aceea cred ca esti un sentiment care leaga secundele una de alta si topeste zilele in care nu suntem alaturi. Astazi, alaturi de tine, vreau sa ma simt ca si cum "Two of us were made of angel's dust" (adu-ti aminte de Warm Tape in Lefkada, vara trecuta). La multi ani! Te iubesc!

Throwback Thursday - Torn

"Illusion never changed / Into something real / I'm wide awake and I can see / The perfect sky is torn"

In 1997 eram prea mic ca sa inteleg de ce melodia asta era asa de sus in MTV Top 20 saptamana de saptamana. Nici macar nu stiam ce inseamna "torn". Ma enerva si fata care o canta. Nu avea nimic deosebit. Cativa ani mai tarziu iubeam in timp ce ascultam melodia asta si nu intelegeam de ce nu ma pot opri din a o asculta. Apoi am realizat ca eram indragostit de Natalie :)) S-a zvonit despre o relatie intre ea si Lenny Kravitz, dar nu au rezistat prea mult. Unele dintre cele mai adanci versuri ale anilor '90 si o melodie a unei inimi parca mereu albastre...

Patruzeci si patru

Astazi este ziua lui John. 44 de ani. Atat de tanar si totusi cu atata istorie in spate. Un "la multi ani" pentru cel care m-a facut sa ridic chitara si sa vreau sa invat sa cant la ea. "La 50 de ani nu vreau sa fiu faimos ca Iggy sau Anthony. Nu vreau sa fiu o legenda care cauta adrenalina alaturi de fetele din L.A. Vreau sa fiu un om mai bun, mai matur ..."

Monday fever

Going inside era mai buna pentru starea pe care o am, dar va trebui sa ma multumesc si cu asta. Imi pare rau pentru ca poza este deosebita si merita o postare mai decenta, dar astazi nu am nici un motiv de a ma simti bine. Sau fericit, daca face vreo diferenta. Raceala asta mi-a anulat pana si placerea de a atinge niste amarate de corzi. Astazi este o zi in care ma lupt cu mine insumi, cu furia din interiorul meu, cu vidul din jurul meu si cu ... orice. Clipa este unica in desfasurarea vietilor noastre. Nu pentru ca nu se repeta, ci pentru ca noi nu mai suntem aceeasi de la o tranzitie la alta. Timpul poate fi abstract atunci cand noi respiram si evoluam. Ceea ce simti acum este unic. Peste un minut nu mai simti nu pentru ca au trecut 60 de secunde, ci pentru ca tu te-ai schimbat. Sentimentele ne schimba in versiuni bune sau mai putin bune ale noastre, iar timpul este doar scena pe care le afisam. Versiunea mea de azi nu vrea sa fie inteleasa, compatimita sau ingrijita...