Tuesday, February 17, 2015

State Of Love And Trust

"State of love and trust as I busted down the pretext / Sin still plays and preaches"

Pearl Jam nu ar fi existat fără Red Hot Chili Peppers. Ironia face ca atunci când ei deveneau faimoși și lumea începea să îi conștientizeze, RHCP să înceapă să coboare panta celebrității datorită problemelor lui John. Cu toate astea însă, Eddie Vedder și formația sa au făcut și încă fac o muzică ce reușește să te fascineze încă de la primele acorduri. Recunosc că am fost sceptic la început, dar pur și simplu mi-au plăcut de la prima audiție și am înțeles ceea ce Anthony și John au văzut la ei din prima clipă. Atât de diferiți și totuși atât de apropiați. Eddie este un artist extrem de talentat și cu o voce unică, perfectă. Este caldă atunci când trebuie, plină de răutate în momentele cheie și exprimă perfect starea lui. "State of love and trust" este despre decepția propriului eu și despre cât de fericit ești în acele momente în care ucizi o instanță a ta. Este despre nebunia care sapă sub piele, dincolo de gânduri. Este starea de dragoste și de încredere, două concepte abstracte, inexistente din punct de vedere material. Dacă restul stărilor sunt exprimate fizic prin zâmbete și lacrimi, salt și prăbușire, dragostea și încrederea nu se văd. Da, o privire avizată vede o privire, dar câți avem atâta experiență și mai ales câți ne lăsăm citiți de o privire? Și da, este o stare: iubirea și încrederea sunt o stare și nu două. Două stări definesc dragostea. Două persoane definesc un cuplu. Este despre doi care devin unu. Este despre cum poți să te pierzi încercând să le demonstrezi existența și despre cum poți pierde tot atunci când reușești să o faci. Și este o melodie al cărei nume mi se plimbă în cap de câteva zile și al cărei ritm m-a acaparat într-o lume unde nu mă lupt cu nimeni, ci doar mă plimb pe culoarele venelor mele încercând să-mi găsesc propriile instanțe de mult dispărute.

Monday, February 16, 2015

Angel

Angel came down from heaven yesterday / She stayed with me just long enough to rescue me / And she told me a story yesterday, / About the sweet love between the moon and the deep blue sea / And then she spread her wings high over me / She said she's gonna come back tomorrow

And I said, "Fly on my sweet angel, / Fly on through the sky, / Fly on my sweet angel, / Tomorrow I'm gonna be by your side"

Sure enough this morning came unto me / Silver wings silhouetted against the child's sunrise / And my angel she said unto me, / "Today is the day for you to rise / Take my hand, you're gonna be my man, / You're gonna rise" / And then she took me high over yonder

And I said, "Fly on my sweet angel, / Fly on through the sky, / Fly on my sweet angel, / Forever I will be by your side"

Un cântec pe care îl am în inimă și un cântec care pune în lumină partea timidă a celui care a fost unicul Jimi Hendrix, cel mai bun chitarist pentru totdeauna. Este un cântec care vorbește despre el în afara scenei, despre omul care iubea femeile, despre timidul incurabil și mereu nesigur pe el. Am ascultat azi de trei-patru ori melodia asta pe "repeat" și nu mă săturasem de ea. Și oricât aș fi vrut să mă gândesc la cineva anume, nu am putut. Aș putea plânge ascultând această melodie și nu mi-ar fi rușine dacă aș face-o. Nu mi-ar fi rușine pentru că este despre acea parte din noi, cea mai vulnerabilă, cea pe care o ascundem cel mai mult și cel mai bine, cea în care ținem toată dragostea noastră și cea din care vine puterea de a ne ridica și de a fi puternici pentru cei de lângă noi atunci când este nevoie. Este despre îngerul din noi toți și nu pentru o persoană anume...

Wednesday, February 4, 2015

La Guitarra

Pentru că pur și simplu m-a fascinat acum mulți ani, când eram nesăbuit, când eram superficial și când vara aceea părea că nu se va sfârși niciodată. Dar și pentru că fără să fi consumat acea etapă nu aș fi fost azi unde sunt acum. Tot așa cum John a descris The Empyrean pot și eu să descriu experiența mea în compania chitarei: un spațiu atemporal, în care cineva nu spune o poveste și nimic nu vine dintr-un început și nici nu reprezintă un drum spre un final. Este doar ceva ce depășește barierele lumii fizice și care se petrece la un nivel dincolo de conștientizarea noastră imediată. Nu este ceva care să fie perceput într-o ordine și nici care să te constrângă. Este... artă! Chitara este artă!

Tuesday, January 27, 2015

House Of The Rising Sun

“There is a house in New Orleans / They call the Rising Sun / And it's been the ruin of many a poor boy / And God I know I'm one”

Hey, îți mai aduci aminte de prima oară când ne-am cunoscut? De prima oară când ai simțit că zâmbetul este nu artă, ci fericire? Dar prima dată când ai făcut dragoste? Nu prima dată; prima dată când ai făcut DRAGOSTE cu adevărat... Dar de prima dragoste? A fost mult timp în urmă, știu. Dar ce spui de nopțile în care rătăceai pe străzi reci, în nopți calde de vară? Știi tu, atunci când mergeai cu urechile astupate de căşti, cu muzică special aleasă de tine pentru tine? Îți mai aduci aminte? Erai fără scop, rătăceai și credeai că așa va fi mereu. Dar de nopțile în care stăteai în pat, ascultai o baladă rock, să spunem "November Rain" și credeai că toată lumea adoarme fericită și cu iubirea în piept? Mai știi nopțile alea? Clipele alea în care credeai că vei rătăci așa la nesfârșit? Și nu pentru că vroiai, ci pentru că tu credeai că fericirea aceea, cea pe care doar iubirea ți-o poate da, nu e pentru tine. Îți mai aduci aminte? Dar de ziua în care ai plâns ultima dată? A fost de fericire? Dar când ai plâns ultima dată la despărțire, ai făcut-o pentru că în sfârșit aveai libertate? Cât de tânăr eram? Care a fost prima emoție și care a fost cea mai puternică? Dar pe care o ții minte cel mai bine? Și zi-mi, atunci când o derulezi în mintea ta, faci o pauză și te deconectezi de la prezent? Ai acel moment de melancolie? Știi, clipa aia când frumusețea emoției inițiale se amestecă și se diluează cu finalitatea gândului că "s-a terminat; a fost". Dar, chiar a fost?

Am atâtea gânduri amestecate și atâtea stări contrare, încât eram sigur că îmi va lipsi orice pentru a face vreun progres la chitară în seara asta. Și totuși, din ambiție, din frustrare, din nemulțumire... Toate emoțiile și toate întrebările au dispărut într-o clipă. A fost o clipă, prima de când cânt, prima în care m-am desprins de propria-mi minte, de numărătoarea aceea diabolică pe care o țin pentru ritm și în care... Nu m-am văzut de sus, dar m-am simțit ca și cum mă priveam de sus. A fost o clipă când am făcut corp comun cu a mea chitară, când nu am mai simțit-o ca pe un obiect, ci ca pe o parte din mine. A fost o clipă când m-am întrebat: "Asta chiar se întâmplă cu adevărat?". Și în tot acest timp ritmul mergea singur, pentru prima dată... Mâinile nu mai căutau. Mâinile găseau! Eu nu mai număram. Eu simțeam! A fost o clipă în care am simțit... Am simțit John! Am simțit cum este să fii una cu sunetul și cu ritmul, să reușești să simți chitara ca pe o extensie naturală a propriului sine. Sună clișeu, scriu greoi și mă exprim necioplit, dar am trăit-o. Pentru prima dată de când am început m-am simțit complet. Liber! Wow! Cât a fost de minunat... Tot ce știu acum e că mai vreau! Poate nu voi mai reuși prea curând, dar acum știu ce mă așteaptă; știu ce mă așteaptă și merită mai mult ca oricând. Te iubesc! Știi că o fac și nu, nu am fost supărat, ci doar obosit. Știi ce am cântat și știi deja și cum :-) Ai auzit-o deja, doar că era... Era vineri seară și un robot care număra :-)

Sunday, January 18, 2015

Hunting for you

"I am the wreckage of my past / And I am not afraid to ask / I sail away my sanity just to find some company / Now darling / Everything I like’s illegal, seductive / Addictive, immoral, corrosive, destructive / Your addiction to danger makes me no stranger / It’s fashion, only fashion / Tonight I’m hunting for you"

Am vrut să îți scriu despre melodia asta încă de acum câteva zile, atunci când mi-a făcut ziua mai frumoasă pentru că m-a condus cu gândul la tine, la noi doi. Și da, chiar și după atâta vreme, iubesc în continuare să te descopăr, să mă îndrăgostesc de tine, să înțeleg ce îți dorești, să te fac să râzi, să te "vânez" în visele tale. De ce m-am oprit la Robbie? Pentru că rămâne unul dintre artiștii mei preferați și pentru că știe perfect să își așeze versurile, să fie sincer cu noi, iar acest lucru ne dă curaj de a trăi ca unor nebuni de a evada. Alături de tine am lăsat în urmă epava vechiului eu și am pornit împreună în această călătorie minunată, rătăcind prin acest frumos labirint al dragostei. Nu îi știm rezolvarea, însă avem la dispoziție toate nopțile pentru a-i afla secretele și toate zilele pentru a-i vedea culorile. Îmi place faptul că Robbie nu uită nici de momentele toxice, momentele în care părem că nu știm ce vrem, dar în care nu uităm ce ne face să fim speciali: "Everything I like’s illegal, seductive / Addictive in my world, corrosive, destructive / But I’ve got kind words in my heart / It’s a passion". Îți ziceam că atunci când am ascultat această melodie m-am gândit la tine. Vreau să știi că tu ești acea pasiune, tu ești cerneala ce îmi așterne cuvintele sufletului pe foaia vieții, astfel încât atunci când această carte se va închide, să știm că am scris-o împreună. Te iubesc!

Wednesday, December 31, 2014

I’m With You

2015 – o pagina alba care asteapta sa fie scrisa...Frumos! La multi ani

Friday, December 12, 2014

A Firm Kick

"I've meant to tell you what I think that you think / When I cross your mind / Forgone / Stressed at the light / What's wrong with being uptight / I never say what I intend to / But does it mean that much to you"

Despre "A Firm Kick" mi-aş fi dorit să pot scrie fără oprire. Sunt puține melodii care să aibă atât de multe mesaje ascunse atât de frumos. John s-a depășit pe el însuși când a făcut cântecul ăsta. Îmi place foarte mult modul în care este construit, începând ușor, apoi se continuă cu un ritm apăsat și atinge apogeul într-o explozie de sinceritate, interogare ce nu așteaptă răspuns și se încheie stins, nu resemnat, dar împăcat. Melodia asta spune o poveste formată din povesti, din diferite aspecte care s-au petrecut în realitate și care l-au marcat pe John. Sunt convins de asta mai ales datorită versurilor: "When I revisit the past it's a blast / I've just gotta move on". Aici face referire în mod clar la primii săi ani din formație, anii lui cei mai sălbatici, anii de excese, cu lipsa controlului și cu un ego maxim ascuns într-un adolescent firav. Și în același timp, pentru el trecutul poate fi și ziua de ieri. John este capabil de o proprie reinventare în fiecare zi și mereu privește înainte, astfel încât cheia acestor versuri este ascunsă în sufletul lui. Însă cred că această parte se leagă cu ultimele două versuri, cele care încheie melodia atât de frumos, celebrând prezența greșelii conștientizate în viața noastră: "I never made a presence of living with good sence / It's really not my strong suit". Acel simț al binelui care nu că i-a lipsit la începutul anilor 90, dar pe care voit l-a anulat. Poate că de aceea și dorește să privească înainte, recunoscând abordarea greșită de la acel moment. Dar, hei, asta e doar o părere personală, cel mai probabil greșită. Cert este că mesajul enigmatic ascunde multe sentimente acumulate în mulți ani. "A Firm Kick" nu este o melodie scrisă pe genunchi, în depresie sau pe fugă. Nu. Ea închide un cerc a cărui rază acoperă o perioadă foarte mare de timp, dat fiind că melodia este din 2004.

Începutul este și el o enigmă cu ale sale versuri: "A firm kick in the pants / This last chance to get things right". Durerea unui șut în pantaloni se resimte în tot corpul și da, te face să conștientizezi totul. Tot ce e în jur, faptul că ești vulnerabil, faptul că trebuie să te aduni. Poate conștientizarea șansei primite de la colegii lui de formație, atunci când l-au reprimit. Poate! Urmează "This was one time I closed an eye / Looked away from you" despre care sincer cred că face trimitere la momentul când a părăsit formația la începutul anilor 90. Momentul când a privit departe de ei, când a închis acel ochi care vedea doar faimă și exces. Apoi merge mai departe cu "Look out for yourself tonight / Sometimes I have to get things right". Pasajul vine în completarea ideii de mai sus, în sensul că a părăsit formația pentru a se regăsi, pentru a o lua de la început și a face totul bine. Deși versurile astea două mă duc cu gândul și la Anthony. Interviurile date în perioada cea mai neagră a vieții sale sunt baza următoarelor două versuri: "I never meant what I said to you / To give up all the things that you love to do". Momentul când a condamnat formația pentru că are succes și pentru că asta își doresc de fapt îmi vine în minte acum. Un moment trist, un moment în care ura tot ce ei iubeau și tot ce realizaseră împreună. Cred că originea melodiei este de fapt în acei ani întunecați. De fapt nu cred, sunt chiar sigur. Toate aceste dubii sunt însă semnele unei piramide muzicale perfect realizate: de la o bază imensă, cu multe labirinturi ce conduc spre piste false, către scheleți demult ascunși, cu puține semne, multe întrebări și nici un drum sigur. Aș putea scrie la nesfârșit despre această melodie, însă mă opresc aici în seara asta. Îmi doresc și îmi promit să revin la ea, fie pentru completări, fie pentru corectări. Este nevoie de ambele. Sunt sigur. Genialitatea are o lovitură fermă în pantaloni!

Tuesday, December 9, 2014

Love Is Blindness

"Love is clockworks / And it's cold steel / Fingers too numb to feel / Squeeze the handle / Blow out the candle / Blindness"

Doar pentru că îmi place cât de fatidic sună melodia asta. Pentru că pare un amalgam de versuri și pentru că mesajul cel mai important este transmis încă din titlu. Știu că este un cover, dar versiunea originală nu mă convinge. Pare că îi lipsește forța, scânteia. Pentru mine melodia asta va rămâne lipită de remake-ul lui "The Great Gatsby", pentru că acolo am auzit-o prima dată și mi s-a părut fascinantă. Este o melodie atât de bună încât nici nu mă chinui să scriu prea mult. E pe repeat și sună tare și bine.

Monday, November 24, 2014

5:45 am

Vroiam sa iti spun ca azi dimineata când m-am trezit și te-am simțit goala și lipita de mine mi-am dorit ca acel moment sa tina o veșnicie. Sa tina o veșnicie pentru ca inimile noastre băteau sincron, pentru ca trupurile noastre se respirau, pentru ca mi-as fi dorit sa ma pierd în visul tău. În visul tău sa ma strecor și sa facem dragoste pana în zori. Sa transpiram iubire și sa adormim imbratisati. Era 5:45 dimineata și dacă o melodie putea canta pe fundal asta ar fi fost aceea. Era 5:45 dimineata și te iubeam la nesfârșit. Era 5:45 dimineata și ma strângeai în brate. Era 5:45 dimineata și era un moment invizibil în care mâinile tale ma imbratisau, inimile noastre băteau sincron și visele noastre se amestecau în căldura trupurilor noastre lipite. Era 5:45 am...

Monday, November 10, 2014

Sweet Sixteen

"And I do anything / For my sweet sixteen / Oh, I do anything / For little run away girl / Yeah, sad and lonely and blue / Yeah, gettin' over you / How, how do you think it feels / Yeah to get up in the morning, get over you / Up in the morning, get over you / Wipe away the tears, get over you"

Nu știu de ce dar, când eram mai mic, nu am înțeles niciodată toată vâlva din jurul lui Billy Idol. Știu ca pe la începutul anilor '90 era prezent cam prin toate revistele de muzică, așa cum erau ele atunci. Cum în acele vremuri nu exista internet și nici mp3-uri, iar CD-urile erau mai rare decât combinele audio pe care puteau fi ascultate, singura soluție era să faci rost de o casetă cu Billy Idol. Casetă care, la acel moment, nu prea se găsea pe nicăieri pe la noi. Așa ca am uitat de artistul care mă fascina în poze prin look-ul lui. Era ceva altfel decât ceea ce vedeai in acele vremuri. Era un fel de glam-rocker, cu machiaj, coafura, tinute flashy. Altceva.

Acum câteva dimineți, în mașină spre muncă, la radio mi-a atras atenția o melodie. Nu o știam, nu o mai ascultasem niciodată și totuși parcă îmi vorbea. Era atât de calma în toată agitația specifică orei 8 si avea un mesaj atât de frumos încât parcă totul devenise, brusc, mai frumos. Am pornit Shazam repede și când văd pe ecran Billy Idol. Nu se poate! O melodie atât de frumoasă cântată de un glam-rocker? Ei bine, da. Melodia asta are ceva care mă trimite înapoi în timp de fiecare dată când o ascult, acum fiind în playlist-ul meu. Și mă trimite înapoi în timp cam pe la 16 ani, pe la vârsta primei iubiri adevărate. De altfel de aceea se și numește așa, pentru ca 16 cred ca este vârsta la care începem să putem iubi cu adevărat pe cineva. Și putem să conștientizăm cu adevărat acest sentiment care își face drum prin inocența noastră. Lucrul care îmi place la această melodie este modul în care este cântată. Are un tempo ideal, nici prea lent, dar nici prea rapid, peste care sunt așezate niște versuri nici foarte triste, dar nici prea pline de speranță. Într-un mod ciudat, melodia asta este un echilibru format din dezechilibre. La fel ca și vârsta la care face referire. "Gave my heart an engagement ring / She took everything" sună atât de bine, atât de adevărat și atât de dureros cum numai naivitatea acelei vârste ne poate face să iubim. De aici și dorința imposibilă "I'd do anything / For my sweet sixteen". Pe lângă cuvântul "dulce" care este prezent încă din titlu, frumusețea acelei vârste este subliniată și prin faptul ca este folosit de multe ori cuvântul "candy", un cuvânt asociat mereu copilăriei și clipelor frumoase. Poate ca 16 este ultima vârstă la care mai putem asocia involuntar bomboanele cu firavul copil din interiorul nostru. Nu știu de ce dar, ascultată la 16 ani, melodia asta ar fi sublimă și complet ignorată. Cine ne poate spune la 16 ce ne vom dori peste ani? Momentul acela este doar o clipire a inimii, este primul moment când devenim conștienți de sentimentele noastre. Și în goana noastră de a le înfăptui uităm să trăim clipa; sau poate ca exact asta facem. Cu adevărat!