The Dying Song

"What I need is a heaven / What I really need is a heaven / A place to go where I can really be / A place to go where I can really be / Where I can really be / Dreaming my life away, counts for nothing / Dreaming my life away, counts for nothing / But nothing ever is the end / No, nothing ever is the end"

"I'm going away, forever / Never coming back this way / Never coming back to this place"!!! Versurile lui Bob și muzica lui John, demonii cei mai răi dansând în amintirile lor cele mai negre. Superbă melodie, splendidă imaginație.

Babe I’m Gonna Leave You

"Babe, baby, baby, I'm gonna leave you / I said baby, you know I'm gonna leave you / I'll leave you in the summertime / Leave you when the summer comes a-rollin' / Leave you when the summer comes along"

Îmi place mult tare! Pentru că Led au fost buni tare și atunci când nu au cântat despre scări.

"I know, I know, I know I never, never, never, never, never gonna leave you, babe / But I got to go away from this place / I've got to quit you, yeah / Ooh, baby, baby, baby, baby, baby, baby, baby, ooh, don't you hear it callin' me?"

Pentru că îmi place drama și pentru că îmi place ritmul ăsta. Pentru că Jimmy Paige este dat naibii, dar ăsta nu mai este un secret. Asta este.

In My Secret Life

"I smile when I'm angry / I cheat and I lie / I do what I have to do / To get by / But I know what is wrong / And I know what is right / And I'd die for the truth / In my secret life"

O melodie infinit mai frumoasă decât numărul audițiilor. O melodie de care nu m-am săturat niciodată și la care revin mereu cu drag și cu același frumoase sentimente. Nu știu dacă este timbrul vocii sau dacă este povestea spusă, dar melodia asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea de la prima secundă. Și regret doar că nu am scris mai devreme despre ea.

"I saw you this morning / You were moving so fast / Can't seem to loosen my grip / On the past / And I miss you so much / There's no one in sight / And we're still making love / In my secret life"

Are un amestec de nostalgie cu prezent și o clipă din viitor, toate în proporții excelente și fără nici un pic de surplus.

"Looked through the paper / Makes you wanna cry / Nobody cares if the people / Live or die / And the dealer wants you thinking / That it's either black or white / Thank God it's not that simple / In my secret life"

Iar finalul... Finalul este cât toată melodia și îmi ia toate aplauzele din suflet.

"I bite my lip / I buy what I'm told / From the latest hit / To the wisdom of old / But I'm always alone / And my heart is like ice / And it's crowded and cold / In my secret life"

Nu cred că există o melodie care să mă facă să sper în mai bine decât asta, așa cum nu cred că este o melodie care să mă facă să reflectez mai bine la ce am trăit până acum în viața asta, cu amintiri bune și mai puțin plăcute. Închin un pahar de vin bun în cinstea unui mare artist și a unei mici capodopere, cu gândul la liniștea unei plaje ce veghează un asfințit de final de august.

The Longest Wave

"Maybe I'm the right one / Maybe I'm the wrong / Just another play, the pirate, and the papillon / Time to call it a day / Maybe you're my last love / Maybe you're my first / Just another way to play inside the universe / Now I know why we came"

Azi dimineață când mă relaxam în fața calculatorului și încercam să pornesc ziua de undeva, niște versuri mi-au atras atenția. Și imediat m-am gândit la tine, la noi, la weekend și la cât de bine ne-am simțit împreună. Îmi place noul album și încă descopăr melodiile lui, dar asta m-a legat de tine și de povestea noastră. O altă piesă ce se desfășoară pe scena universului și pe care abia după ce te-am cunoscut am aflat cum să o joc. Și îți mulțumesc pentru că m-ai învățat să o joc atât de bine, îți mulțumesc că m-ai învățat să improvizez și să nu mă opresc în greșeli, ci doar să le accept ca parte din mine și să încerc să nu le mai repet. Mi se pare extrem de melodioasă și după cum îți ziceam și în seara asta, oarecum introspectivă. De asta îmi și place, cred. Poți simți sentimentele din ea, le poți atinge. Da, îmi lipsește chitara lui John, dar ca și melodie cred că Josh a făcut o treabă bună, din moment ce acordurile care sunt ascunse la bază sunt extrem de calde și de inspirate. Și da, mă gândesc la tine, mă gândesc la mine, mă gândesc la noi doi de la început și la noi doi de acum.

"Throw me all around / Like a boomerang sky" este despre cum și cerul are nevoie de un stăpân care să îl arunce și să îl prindă înapoi, despre cum toți avem nevoie de acel cineva.

"Whatever you do / Don't tell me why" este despre a ne păstra magia noastră interioară, de a nu explica mereu ceea ce simțim și a lăsa mereu ceva de descoperit.

"The wave is here / Waiting on the wind / To tell my side" este despre cum viața a decis cine să meargă pe valul nostru, alături de noi.

"Two centipedes stuck / In one glass jar" este despre rutină și despre iluzia unei libertăți absolute. Și apoi ajungem la refren, el fiind și cel care mi-a atras atenția. Am fost împreună de mână pe cel mai lung val de până acum și am învățat să privim doar înainte. Am învățat să credem în noi și să doborâm orice obstacol. Melodia asta este despre toate obstacolele pe care le-am cucerit până aici, este despre faptul că te iubesc și că am încredere că putem merge la nesfârșit pe acest val pe care doar împreună l-am îmblânzit. Te sărut și să nu uiți că ești perfectă!

Ascension

"Woman / You do fine on your own / You're free to cry and you don't even have to wipe your eyes / You once saved me / And now I'm where you want me to be / Ascending endlessly and I don't even have to try"

Cât de bine rezumă aceste versuri starea mea. Cândva mă simțeam pierdut, lipsit de încredere și nu credeam că voi putea realiza ceva în viața asta. Orice încercam să leg se destrăma și cumva totul te avea pe tine la origine, femeie. Am rătăcit atâția ani cu tine mereu aceeași în sufletul meu și mereu alta în brațele mele. Și printre atâtea melodii, atâtea sentimente, atâtea încercări, la un anumit moment te-ai oprit din metamorfoza ta și mi-ai zâmbit. Și când ai făcut-o m-ai salvat și mi-ai dat toată încrederea de care aveam nevoie. Și am putut pentru prima dată să fiu fericit și să mă bucur de tine fără frică. În schimb nu mi-ai cerut decât încrederea și ai lăsat schimbarea să vină de la sine. Am ajuns să fiu tu în oglindă, după cum ți-ai dorit. Femeie, tu ești cheia existenței mele, a mizeriei mele sufletești, a pasiunii mele trupești și a creativității mele spirituale. Cu tine și prin tine am devenit versiunea mea de astăzi, cu defectele pe care mi le-ai imprimat de când învățam să așez pe hârtie literele ce îți dau numele, cu realizările pe care le datorez în totalitate ție și stăruinței tale de a crede neîncetat în mine. Evoluez în continuu, distrug versiunile mele zilnice și construiesc în fiecare zi o nouă entitate. Și fac asta încă de când te-am cunoscut pentru întâia oară, femeie. Mă înec în gândurile mele, mă adun din propriile sentimente, mă dizolv sub indiferența ta. Dar am învățat să trăiesc și departe de tine, ascuns în adâncul meu, acolo de unde m-ai învățat să te țin afară. Și ca o impuritate, sentimentul iubirii se strecoară mereu în acea întunericime de unde mă nasc în fiecare zi. Vezi, femeie? Te iubesc cu fiecare instanță a mea, tot mai liberă, tot mai bună, mereu în ascensiune. Tu m-ai învățat asta. În toate formele tale, în toți anii mei. Sunt un simplu muritor în fața nemuririi tale, femeie. Dar sunt un muritor pe care l-ai salvat, l-ai învățat să iubească și pe care acum îl găsești modelat după cum ți-ai dorit. Ai fost lipsită de chip, dar niciodată de sentimente și mereu prezentă în viața mea. Femeie, sunt azi un om datorită ție!

Rehab

"I don't ever want to drink again / I just, oh, I just need a friend / I'm not gonna spend ten weeks / Have everyone think I'm on the mend"

Accesoriile banale sunt de obicei cele de calitate îndoielnică. Îți faci treaba cu ele o perioadă apoi începi să observi diverse inconveniente sau mici defecte. Și odată ce le observi vei ști mereu că sunt acolo. Poți să le ignori pe ele sau poți să ignori respectivul accesoriu. La urma urmei moda se schimbă și nimic nu rezista timpului. Dar timpul întoarce moda și este posibil ca să te trezești căutând acea bucată îndoielnică de material. Și e posibil să ai o surpriză atunci când o vei redescoperi. Să fie la fel ca pe vremuri sau acum e mai bună? Defectele sunt tot acolo...

Dark Necessities

"Comin' on to the light of day / We’ve got many moons that are deep at play / So I keep an eye on the shadow's smile / To see what it has to say / You and I both know / Everything must go away / Ah, what do you say?"

După atâția ani de așteptare este în sfârșit aici. Primul single de pe cel de-al doilea album cu Josh. L-am așteptat cu nerăbdare pentru că eram sigur că Josh va crește. Însă am fost puțin dezamăgit de faptul că din nou lipsește chitara. De fapt nu lipsește, dar nu are consistenta pe care o doream. Îi lipsește "vocea" ca să  spun așa. Blestemat să fii, John! Ne-ai răsfățat atâția ani cu tot ce era mai bun și acum am ajuns să ne mulțumim cu un pian emulat. Linia de bass de la intro este aproape identică, notă pe notă ca la "Can't Stop". Versurile sunt OK. Anthony încă mai poate scrie. De fapt mesajul albumului este despărțirea după o relație de doi ani cu Helena. El a spus-o, așa că îl cred. Altfel m-aş fi gândit că melodia preferată a lui Anthony de pe noul album, "The Getaway", poate fi un mesaj ascuns care să reprezinte ultima gală pentru formație. Nu este totuși exclus ca acesta să fie ultimul lor album. Dacă s-ar decide să încheie aici, nu mi-ar părea rău. Aș suferi mult, dar nu aș vrea să îi văd chinuind melodiile legendare, la fel cum nu aș vrea să îi văd nici pe ei sub standardul impus atâtea decade. Îi iubesc prea mult ca să îi văd chinuindu-se să mai trăiască puțin din gloria vremurilor apuse. Totul depinde însă de turneul noului album și implicit de succesul acestuia. Deși personal nu cred că această formație va mai reveni vreodată la nivelul din era Stadium Arcadium, unde toți patru au fost la maximul lor. John s-a retras de mult și sunt oarecum împăcat cu ideea că nu va mai reveni niciodată. Josh pare încă prea timorat, prea apăsat de locul pe care îl ocupă și tocmai de aceea cred că este un punct de turnură mai mare decât a fost primul album făcut după plecarea lui John. Așteptările sunt mai mari acum, în special de la Josh, care deja trebuie să dovedească faptul că a trecut peste tracul de începător. Și să pună niște chitară în formația asta, că nu au devenit celebri datorită pianistului! Blestemat să fii, John! O să bântui formația asta până la epuizare. Dar și dacă va fi invers? Dacă Josh mă contrazice și albumul merge iar la platină? Mai e puțin până în iunie și vom afla. Ah! Anthony este corbul, Flea este ratonul, Chad este ursul - desigur, iar Josh este fata. Anthony are încă o imaginație bună. De aceea o să îi iubesc mereu pe toți!

Omission

"Omit myself / (Take myself from your eyes) / Omit myself as a favour for god / (All my rights are evryones enemy)"

După un weekend minunat, într-un loc frumos, într-o cameră atât de primitoare. O să îmi lipsească acel verde deschis, o să îmi lipsească să văd muntele cum este învelit în nori și strada cum este străbătută de "licurici" noaptea. Îmi va lipsi liniștea pe care am simțit-o acolo, lumina care mă mângâia prin geam la duș, modul în care timpul trecea și nu mă simțeam aiurea dacă nu fac nimic. Îți mulțumesc pentru această șansă. Și pentru că ai împărțit cu mine această, poate ultimă, vizită. Am ales "Omission" de la John pentru că este o melodie fericită, dar și tristă în același timp. Doar John putea face un așa cântec, care să cuprindă perfect starea mea de acum. Îmi e ciudă că nu pot face toate lucrurile să fie bune, toată lumea sa fie fericită, nimeni să nu cunoască sărăcia, mizeria și să aibă tot ce visează. Toată lumea ar trebui să aibă un corp cald lipit de el noaptea, toți ar trebui să iubim măcar o dată în viață, toți ar trebui să putem proteja ceea ce prețuim. Și nimeni nu ar trebui să fie lăsat în urmă. Nimeni și nimic nu ar trebui omis. Sunt fericit, deși sunt trist. Aș vrea să pot repara tot ce este în neregulă în lumea asta, toată nedreptatea. Și dragostea ar trebui să fie unica unitate de valoare. Suntem atât de efemeri și facem atât rău în atât de puțin timp, încât nu pot să cred că alegem asta în loc de a fi mai buni, de a împărți dragostea cu cei de lângă noi. Omitem tot și pierdem tot, doar din egoism. Stop.

Midnight

"Things will never be the same / Still I'm awfully glad I came / Resonating in the shape of things to come / Never waiting when I know there's only one / Messed it up but rest assured / No one ever thinks they're cured / Just a minute while I reinvent myself / Make it up and then I take it off the shelf"

Mă simt sfărâmat în mii de piese. O nouă seară în care ritmul mă oprește. Dezamăgire totală. Nimic nu mai sună cum trebuie. Degetele au pierdut antrenamentul, mintea concentrarea și de ce? O lună de pauză, o coardă care zumzăie și un eu indolent care nu o schimbă. Să fie ăsta finalul? Am urcat până aici doar ca să cad în gol? Am țintit prea sus? Aș vrea să dispară toată această neputință. În schimb ea mă acaparează și... mă învinge.

Iubesc "Midnight" pentru că este exact pentru nopți ca asta, când mă simt pustiu, învins, dar cu un pic de speranță rămasă. Este și liniștită, dar și cinstită, este ca și cum ai fi în fața unei oglinzi și poți vorbi cu tine însuți. John a fost cel mai bun!

Drugs

"Damn Ma, I love you like the lah, the ganja / Sensimilla, can I feel ya / All I wanna do is touch ya / The ultimate rush, you're drugs baby / To my niggaz that trick a little / To my bitches that suck dick a little / While they niggaz lick the middle"

Știu ce gândești :) Dar pauza asta muzicală este benefică pentru că am timp și răbdare să descopăr și altceva în afară de John. Și este prima dată după mulți ani în care pot face o astfel de pauză și să mă simt bine. Mai întâi a fost un interviu și apoi am alunecat spre East Side pentru a descoperi mai mult din muzica lui Biggie. Știam și de el și de Kim și ascultasem câteva melodii de-ale lor, dar nu mă încurajasem la un album. Cumva Kim mi-a atras atenția cu Hardcore și așa am descoperit câteva piese care mă fascinează. Asta este una dintre ele. Și da, recunosc că nu am gânduri tocmai nevinovate când o ascult și mă gândesc la tine. Are ceva atrăgător în modul în care cântă, cel puțin pe versiunea de studio, ceva incitant. Nu sunt doar versurile, care au sau nu au prea multă relevanță, ci modul în care le cântă și beat-ul de pe fundal. Este ca și cum ai asculta un film pentru adulți la căşti, fără nici o imagine. Totul constă în imaginația ta și în limitele fanteziilor tale. Azi am ascultat în căşti pe repeat melodia asta, am setat bass-ul mai sus și m-am lăsat purtat în gândurile mele cele mai ascunse alături de tine. Și recunosc, a fost o călătorie foarte indecentă. Cumva mă simt ca un licean atunci când o ascult pe Lil' Kim :)) E greu de înțeles și îmi vine și mie greu să explic, dar este ceva drăguț. Te iubesc și îți amintesc că ești singurul drog de care am nevoie, la fel cum spune și melodia.