Sange bolnav

Nu are rost sa va chinui cu prea multe cuvinte la postul acesta. Ideea este ca melodia sintetizeaza cam ceea ce am vrut sa exprim si eu in postarea anterioara. Foarte reusita piesa. Dar cum nu a fost comerciala, a murit in anonimat.

Scarbit

De ceva vreme incoace m-a cuprins aceasta stare de scarba, de jena, de greata fata de multe din lucrurile care ma inconjoara. Nu stiu daca aceasta scarba este generata de mediul social in care exist zi de zi  sau de mizeria care ma inconjoara peste tot unde ma duc. Totusi daca stau bine si ma gandesc is scarbit de lumea asta haina din jurul meu. Nu o sa ma pun acum in mijlocul gloatei ca sa mimez bunatatea intruchipata. Sunt si eu rau uneori si stiu asta, sunt constient si nu o sa neg niciodata faptul ca sunt si rau atunci cand vreau asta. Pot fi nu rau, ci diabolic. Lucrul foarte adevarat insa este ca lumea asta in care am ajuns sa traim este mai perversa decat orice scenariu thriller/horror recent inchipuit. Termenul hain nu a fost utilizat anapoda. Societatea in care traim chiar este asa. Falsa, putreda si fara nici un fel de respect de sine. Nu are principii existentiale, nu are personalitate proprie. Totul este o himera. Toti iti zambesc in fata, sunt extrem de amabili si pe la spate isi ascut lama cutitului. Asta am urat de fapt dintotdeauna: lasitatea. Eu stiu ca sunt rau atunci cand vreau, dar am decenta de a arata acest lucru si nu m-am ascuns niciodata in spatele unui zambet sau a unei vorbe dulci. Eu scuip, dar stiu ca nu mai ling dupa. Vrei sa te lupti cu mine, foarte bine – iti accept provocarea si vreau sa imi dai ocazia sa iti raspund la lupta cu lupta, dar nu ma amagi ca imi esti prieten si apoi sa aflu ca tu de fapt ai luptat pe ascuns. Toata societatea asta e atat de gaunoasa, de plina de viermi, incat nici macar nu poate mima imaginea unui fruct apetisant care e putred la interior. Nu. Este putreda toata. Oameni urati care isi urmaresc doar micile lor interese meschine. Ce s-a intamplat oare cu acea regula din Cartea Sfanta care spunea “ajuta-ti aproapele” ? Nu cred ca scria “ajuta-te singur si loveste pe la spate”.

Cred ca cel mai greu lucru, lucrul care de altfel ne diferentiaza de restul popoarelor civilizate, este propria cultivare a bunului simt. Bunul simt nu este ceva care sa iti fie indus. Poate ca nu veti fi de acord cu mine cand fac aceasta afirmatie, dar ma bazez pe faptul ca in cele mai vitrege situatii chiar si un gentleman cu sange albastru in vine va folosi orice parghie in avantajul sau. Suntem ceea ce suntem si instinctul de auto-conservare primeaza mereu. Dar sa nu confundam asta cu bunul-simt. Bunul simt trebuie sa inveti sa il educi singur, sa inveti sa il cresti in interiorul tau. Nu este o activitate care sa ceara timp (cea mai pretioasa resursa in zilele noastre) si nici bani (cealalta resursa la fel de pretioasa ca prima). Este o activitate care iti cere doar sa ai o urma de constiinta. O activitate care iti cere sa te gandesti ca ceea ce faci altuia e posibil sa patesti si tu intr-o zi. Si atunci daca incepi sa gandesti asa nu o sa iti fie mai bine? Pai eu cred ca da. Normal ca la inceput va trebui sa lupti impotriva propriului orgoliu si a impulsului de moment care te impinge sa actionezi instant. Dar in timp daca tu te educi, vei educa prin aura ta si pe cei apropiati tie. Exemple sunt multe, dar am sa ma opresc la unul: daca saluti pe cineva, acea persoana te va saluta ea prima la urmatoarea intalnire. Asta inseamna respect pentru mine. Ca oamenii din jur sa imi raspunda la fel cum le raspund si eu. Pentru ca eu pot fi rau cu cineva, pot fi bun cu altcineva sau pot fi sentimental pentru altii. Indiferent care e cazul, respectul trebuie sa fie reciproc. La urma urmei chiar si gladiatorii aveau acces la arme in mijlocul arenei, astfel incat daca vrei sa fii rau cu cineva macar da-i ocazia sa se apere intr-un mod onorabil.

Nu stiu daca imi va trece vreodata aceasta stare de jena fata de ceea ce ma inconjoara zilnic. Stiu doar ca vreau sa lupt cu ea si sa demonstrez ca oamenii inca mai pot fi buni si pot sa gaseasca puncte comune in loc de a se sfasia intre ei. Ceea ce ne lipseste inainte de toate nu este mintea, ci compasiunea fata de cei din jur. Daca vei incerca in prima clipa sa intelegi pe cineva in loc sa contrezi ai sa castigi inzecit. Stiu ca o sa spuneti ca nu se aplica la noi in sat asta, dar cred ca e singurul mod de a pasi spre normalitate intr-o lume si asa putreda. Imi pare rau ca am inceput sa radem cand cineva cade, sa ne bucuram cand cel de langa noi esueaza, sa ne cinstim cand lovim pe cineva si sa fim tristi cand alticineva e mai bun decat noi.