PB

Tocmai am vazut ultimul episod din Prison Break. A fost extrem de impresionant. Nu ma gandeam niciodata ca o sa am starea aceasta de durere interioara in momentul in care se va termina toata actiunea din acel serial. Stiu ca am inceput sa il urmaresc in 2005 cand a aparut primul sezon. M-a captivat inca de la primul episod, a carui denumire o voi retine mult timp: Pilot. Stiu ca asa se numeste de obicei primul episod al oricarui serial, dar in cazul lui Prison Break chiar a fost un pilot. Un pilot care mi-a inaltat gandirea si sentimentele deasupra celorlalte filme si seriale de duzina, de Oscar, de Cannes de cum vreti sa le spuneti. Nu are acel “shine” ca un film de Oscar. Nu impresioneaza prin bugetul folosit, prin numele actorilor ce apar si nici prin coloana sonora care nu este compusa sau cantata de vreun nume celebru. El impresioneaza prin calitatea actorilor care fac credibila toata actiunea, prin calitatea scenariului – de multe ori halucinant de bine scris – si prin sentimentele distincte, dar foarte bine conturate individual, care te cuprind usor-usor.

Dupa ce vezi un astfel de serial, iti trebuie o perioada in care sa reflectezi asupra propriei persoane. Sa iti rapesti un minut si sa te gandesti la tine ca la un personaj si sa te intrebi: daca ar fi sa ma potrivesc cu un personaj din serialul acesta, oare cine as fi? Si nu este o intrebare exagerata sau prost-pusa, deoarece de-a lungul serialului apar toate tipurile posibile de personaje pe care le intalnim si in viata de zi cu zi: de la violatorul fara scrupule, la hotul de buzunare obisnuit, la doctorul inlantuit in propriile dependente de medicamente, la talharul cu suflet mare, la bunul samaritean cu gura mare si continuand pana la agenti de o moralitate indoielnica si guvernatori corupti si manati de interese obscure. Prison Break nu este doar un serial, ci este un vartej de sentimente si personaje care graviteaza in jurul celui care urmareste actiunea cum se desfasoara in jurul sau cu o viteza ametitoare. Si pe masura ce acest vertigo te cuprinde incepi sa te lasi purtat in intriga sa si nu incerci sa opui rezistenta in nici un fel. Cred ca de fapt asa ar trebui sa fie un serial adevarat. Un serial care sa te confrunte cu toate situatiile posibile imaginabile si in-imaginabile. Care sa te faca sa te gandesti de doua ori inainte de a lua o decizie si sa cantaresti exact in balanta decizie – rezultat. Nu stiu daca cel care a scris acest scenariu s-a gandit vreodata ca va avea un asemenea succes la public sau ca va starni asemenea stari sentimentale celor care il vor urmari. Insa el a reusit un lucru aparent incredibil: a realizat un serial urmarit cu sufletul la gura de o planeta intreaga, de o paleta larga de oameni apartinand de diverse clase sociale, de la copilul de 12 ani si pana la adultii in toata firea. Toti au urmarit desfasurarea actiunii si au tinut pumnii favoritilor. Un lucru extraordinar !

Chiar si dupa ce am scris aceste randuri nu ma pot desprinde din finalul serialului. Un final neasteptat care m-a facut sa simt mult mai multe sentimente decat au reusit multi oameni pe care ii intalnesc in viata mea. Din punctul meu de vedere este cel mai bun serial pe care l-am vazut in viata mea. Celor care nu l-ai vazut inca il recomand inaintea oricarui titlu hollywoodian pompos, incarcat cu Oscare si critici pozitive din partea “star-urilor” de pe covorul rosu. Singurul regret pe care il am este ca s-a terminat intr-o nota neasteptata. Si inca ceva: nu cred ca voi mai urmari vreun serial prea curand deoarece stiu sigur ca nu il voi mai putea aprecia dupa ce am vazut Prison Break.

Revenire in… simtiri

Revin dupa o perioada agitata marcata de auto-evaluare si de multa, foarte multa munca. O perioada marcata mereu de ce vor altii de la mine, de ce pretind, de ce isi doresc de la mine. Problema e ca nimeni nu ma intreaba niciodata CE VREAU EU! Adica da, stiu, e usor sa ceri mereu ceva de la cineva, insa e de doua ori mai greu sa ii si oferi ceva. Pare o treaba generala. Cred ca pe undeva poate fi aplicata si relatiilor sentimentale extrem de simplu daca ne punem imaginatia la treaba. Exemplu: ce vreau eu? Sa am pe cineva langa mine care sa imi placa si alaturi de care sa ma simt bine. Ce ofer ca sa devin interesant pentru cealalta persoana? Pai…si acum incepi sa te gandesti la atuuri: casa, masina, vila, elicopter, conturi in banci, casa in Himalaya, conac la Monaco etc. E usor sa minti – sau na, sa distorsionezi proportiile adevarului – dar ce ai cu adevarat de oferit? In afara de sentimente, gandire si un trup? NIMIC! Pentru ca daca nu placi pe cineva, in mod clar nu ai sa il placi nici pentru contul din banca (ce nu este al tau, retine) si nici pentru masina fitoasa pe care o conduce (nu, nici asta nu e a ta desi poate o sa o conduci vreodata). Deci eu vreau, dar ce ofer la schimb? Cam asta e intrebarea. Si trebuie sa te gandesti bine pentru ca s-ar putea sa vina si ziua in care in sfarsit cineva sa te intrebe: “Dar tu ce vrei?” si atunci ar fi bine sa nu eziti. Spun asta deoarece in societatea aceasta de consum in care ne traim existenta, aceasta intrebare vine foarte rar pentru ca noi, oamenii, suntem doar niste produse de larg consum pentru alti semeni de ai nostri. Canibalismul exista inca dinaintea erei noastre, teoria darwinista este acum mai prezenta in vietile noastre ca oricand si aplicabilitatea ei nu mai poate fi combatuta.

De ce scriu asta? Pentru ca am observat un lucru foarte important. Daca esti corect si ai incredere totala vei primi rasplata meritata, mai devreme sau mai tarziu. La munca de exemplu mi-au fost cerute multe, diverse si ciudate lucruri de facut. Am facut cum am putut eu mai bine si nu m-am gandit niciodata ca voi fi rasplatit. La urma urmei de asta ai salariu, nu? Sa faci lucrurile ok. Dar cand lumea vede ca oferi si ca nu o faci doar o data, accidental, incepe sa fie mai atenta si in cele din urma te recompenseaza cu banala intrebare: tu ce vrei? Si in momentul asta tu esti sus, ai avantajul de a putea spune deschis tot ce ai in minte. Daca esti putin cerebral, nu mult – doar putin, ai putea castiga enorm. Trebuie doar sa spui sincer ceea ce simti. Dar retine: SINCER! Altfel inseamna ca nu stii ce vrei cu adevarat si celalalt deja si-a irosit creditele disponibile pentru tine cu prima intrebare si in mod clar nu se va intreba si a doua oara ce vrei tu. Nu are timp pentru asa ceva. Nu are chef de asa ceva. Si de fapt nici nu isi doreste asa ceva, dar se simte dator fata de tine. Nu e compasiune, nu e mila si nici compatimire ,ci doar recunostinta. Dar asta doar daca joci si tu bine, altfel devii patetic. Nu vrei nimic sau nu stii ce vrei vor cantari la fel.

E greu sa oferi mereu tot ce ai mai bun. E greu sa fii bunul samaritean mereu. Este FOARTE GREU sa fii mereu pe placul altora. Dar asta este si ideea. Daca tu esti asa pentru ca stii ce vrei de la viata, nu ezita sa continui pe aceasta cale. Intr-o zi vei intalni pe cineva la fel ca tine, la fel de altruist, care sa te intrebe: dar TU ce vrei? Si atunci te vei simti inteles, fericit sau macar recompensat. Insa daca mereu va prima ce vrei tu de la altii in fata lui ce vor altii de la tine in mod sigur vei pierde. Si stii de ce? Pentru ca EI sunt mai multi. Pentru ca esti judecat de un plural si nu de un singular, asa cum esti tu. Iar un singular nu va bate niciodata un plural, indiferent cat de bun ar fi.

Auto

Cica luni sau marti urmeaza sa fiu evaluat la munca. Vor sa stie ce am reusit sa invat in ultimul an. Si ca sa fie cu adevarat interesant si palpitant va fi o AUTO-evaluare. Ca sa vezi. Ma intreb oare de ce trebuie sa ma notez singur? Adica ce rost are daca oricum la final voi fi intrebat “Ce stii tu sa faci de nota 9 din 10 la acest punct?” ? Si apoi evident vor aparea ad-notarile pe margine. Mi se pare enervant si penibil in acelasi timp. Este enervant pentru ca daca mint voi fi descoperit si automat ma voi simti umilit (eu unul personal) si este penibil pentru ca daca trec note intre 1 si 5 o sa imi tai singur craca de sub picioare. E ca atunci cand vrei sa faci o impresie buna dar stii ca nu prea ai cu ce. Preferam oricand sa fiu evaluat si nu auto-evaluat. Mi se pare cel mai corect asa. Daca vrei sa vezi ce stiu pune-mi intrebari si apoi dezvolta pe langa ele ca sa iti dai seama daca exista si fond sau doar culoare in raspunsul meu. Si apoi se si militeaza pe ideea ca a fost auto-evaluare si deci rezultatul ti l-ai pus singur. Stim foarte bine ca nu este deloc asa. Auto-evaluarea in orice domeniu mi se pare, personal, o tehnica de tortura venita din mediul antic. Un mod stupid de a nu face treaba drept ci intortocheat. Eu mereu am fost o persoana sincera si prefer sa fiu intrebat in fata si sa raspund in fata decat sa anticipez reactia celuilalt la raspunsul pe care il dau eu la o intrebare ce nu mi-a fost inca adresata, dar care stiu ca va urma.

O porcarie! Asta este auto-evaluarea. La scoala daca iti pui singur 10 pe lucrarea ta nu e bine. Daca iti pui singur 4 iar nu e bine. Cel mai bine e sa fii in zona 6-8 pentru ca nu iesi in evidenta, te confunzi cu multimea si evaluatorul tau nu va avea impresia nici ca vrei sa pari mai destept decat esti si nici mai prost decat pari. Si deci ai stabilit rezultatul final apriori de a cauta argumente pro sau contra ta. Chestia asta cu auto este extrem de paguboasa. Auto-evaluare, auto-educare, auto-cultivare, auto-aparare, auto-incurajare, auto-satisfacere. Numai jumatati de masura. Auto-apararea de exemplu. Ce iti doresti mai mult: sa te apare o garda de corp antrenata pentru acest lucru sau sa te lupti tu cu unul care vrea sa iti faca rau? Auto-satisfacere. Vrei sa te uiti la un film porno de calitate indoielnica si sa incerci sa te simti bine singurel sau vrei sa faci sex cu cineva? Deci treaba asta cu auto mi se pare o foarte mare prostie.

Oricum nu am nimic altceva de facut decat sa sper ca sunt destul de bine pregatit pentru a ma auto-evalua pozitiv. Sper sa nu fiu prea dur cu mine insumi. Ce fel suna… Cine este dur cu el insusi? Cine nu triseaza ca sa ii fie bine? Cine nu isi acorda un mic avantaj atunci cand poate? Am sa ma duc si am sa completez totul in favoarea mea si la final nu voi mai da nici o explicatie. Doar a fost auto-evaluare, nu?

Imi cer scuze

Tuturor celor care au vizitat sau viziteaza blogul pentru absenta mea in ultimele zile, dar din pacate am avut multe de facut in aceleasi 24 de ore. Voi reveni in scurt timp.

Viata ca o bila

De multe ori a fost comparata cu o poezie, cu o carte, cu un film, dar nu stiu de cate ori cu o bila. Viata asta este plina de satisfactii personale si deceptii generale. Uneori alunecam catre o “ciocnire” violenta si nici nu realizam asta pana in momentul impactului. Alteori ne pregatim sa “lovim” in plin, dar ajungem sa ratam complet. Ne oprim pe margine. Sunt momente cand esti sus, deasupra a tot ce te inconjoara, iar apoi ajungi imediat pe partea cealalta. Nu stiu cum interpreteaza altii aceste lucruri, dar eu vad acest lucru ca pe ceva circular, rotund. Si poate ca la urma urmei tocmai asta e si ideea: in viata, indiferent cat de greu ar fi, mereu gasim puterea sa facem urmatorul pas. Nu ne oprim niciodata. Bine sau rau, mereu pasim inainte. La fel cum o bila se rostogoleste peste denivelari, peste gropi si sparturi.

Un lucru nu se potriveste insa si anume faptul ca la deal o bila tinde sa incetineasca, pentru ca apoi sa vina la vale. Insa eu nu consider o nepotrivire, ci o potrivire. E momentul de refulare, cand alegi sa nu mai perseverezi in greseala si dai inapoi, pentru a reveni pe drumul cel bun. Eu stiu ca nu o data am luptat fara sa tin cont de consecinte, am calcat pe “cadavre”, am ingropat securi ale razboiului pentru a dezgropa cutite, mi-am renegat personalitatea, mi-am izgonit prietenii si mi-am iubit “dulapul” meu interior. Si cu ce m-am ales la sfarsit? Cu un back-tracking usor, in care am simtit fiecare urma din rautatea pe care am varsat-o asupra celor din jur. Am simtit cum alunec inapoi, la vale, peste tot ce am crezut ca am depasit in urcarea mea frenetica ce a declansat doar o avalansa menita sa ma ingroape in propriile sentimente de neputinta si regret. Exact ca o bila, dar care in loc sa niveleze defriseaza. La urma urmei ce este viata noastra daca nu o cursa continua catre moarte? O cursa care sa incheie un ciclu, o rotire completa a bilei … Eu am acceptat aceasta idee si incerc sa fac in asa fel incat aceasta rotire sa nu fie in gol. Cel mai mare regret pe care l-as avea ar fi ca la capatul acestei piste pe care ma rostogolesc sa nu ating nici unul din obiectivele pe care mi le-am fixat.

Sunt o persoana ambitioasa si mi-am propus ca atunci cand sunt “aruncat” in joc sa fac tot ce pot pentru a nu dezamagi. Nu vreau sa cred ca alunec pe o pista fara obiective si chiar daca in anumite momente din viata am simtit ca ma indepartez de tinta finala, m-am bazat pe credinta mea care a fost efectul ce m-a readus pe centru – in pozitia ideala pentru … STRIKE ! Si da, chiar cred ca atunci cand se va termina voi fi daramat tot ce mi-am propus.

AB + AX = A ( B + X )

Una din cele mai frumoase formule matematice, pe care toti am folosit-o de nenumarate ori pana acum. Culmea este insa faptul ca aplicativitatea ei este resimtita mult mai clar in viata reala si nu in paginile caietelor de matematica pline de formule si numere. Cati dintre noi nu au avut rolul de A pentru un B si un X? Un amic de al meu si o amica de a mea, care s-au cunoscut prin intermediul meu atunci cand am iesit in gasca la un suc… Poveste clasica. Cred ca fiecare a jucat la un moment dat in viata rolul lui A, sau al lui Cupidon (pentru persoanele romantice care inca mai cred in simbolism) si s-a simtit bine. Te simti bine cand produci fericire. Fericire rezultata din existenta ta. Interesant concept, nu? Ma gandesc ca totusi nu mereu as vrea ca aceasta formula sa aiba acelasi rezultat.

De-a lungul timpului am regretat nu doar o data, rolul meu de A. Stiu ca poate parea absurd, dar de multe ori am realizat ca acel B isi avea locul lui cel mai bun langa A si nu langa un X. Omul este o fiinta ciudata care este orbit de personalitatea sa complexa si nu realizeaza decat ce vrea si de prea putine ori ce are. In momentul cand B trece langa X si tu ramai in afara parantezei, abia atunci te simti oarecum tradat, marginalizat si vezi ca in paranteza lor rotunda (simbol al perfectiunii – simbolismul e in toate totusi) nu mai este loc si pentru tine. Atunci te gandesti daca nu era mai bine pe vremea cand A era lipit de B SI de X. Stiu sigur ca cel putin o data in viata mea am regretat faptul ca dupa egal am ramas singur, pe dinafara parantezei. Un visator s-ar putea incuraja si sa isi spuna ca fara A nici B si X nu ar fi putut exista si nu ar putea exista. Este partial adevarat, pentru ca dupa egal A-ul poate disparea si lipsa acestuia nu va afecta ceea ce se afla in paranteza. Rolul sau apriori de egal este singurul cu adevarat important. Ce poti sa mai simti dupa ce tu ai fost catalizatorul dintre cele doua jumatati care acum formeaza un intreg si tu esti doar… o coaja? Doar un invelis sub care s-au adapostit amandoua scanteile pana cand au format o flacara care te-a ARS. Ce absurd pare acest fenomen de auto-excludere involuntara si inconstienta. Te bucuri pentru fericirea a doi oameni produsa de tine si apoi regreti creatia proprie. Evident ca nu este cazul mereu si tin sa evidentiez acest lucru deoarece cred asta. Am trait si reciproca in care A ( B + X ) = AB + AX. Nu pot spune ca m-am simtit bine, dar pot afirma ca m-am simtit mai putin vinovat decat in primul cazul. Asta poate si pentru ca in cazul initial pierzi doua lucruri apropiate, pe cand in reciproca ai de castigat. Indiferent cum ai analiza ceea ce conteaza cu adevarat este rezultatul final asupra propriei persoane: daca te simti bine sau rau, daca te simti vinovat sau mandru.

Oricum ar fi, matematica este prezenta in viata noastra la fiecare pas si e mai aproape de noi decat am putea realiza. Putem sa ne mintim sau putem sa ignoram acest lucru, dar omul a gandit in cifre si in relatii inainte de a gandi cu voce tare pentru ca inainte de DA si NU au fost 0 si 1. Eu, cel putin, cred asta cu toata fiinta mea. Si daca nu ma crezi si inca mai te gandesti la tine ca la un cuvant pompos – gen Cupidon – si nu ca la un termen dintr-o relatie incearca sa verifici ultima data cand AB + AX = ( A + B + X ).