După aproape un an s-a întâmplat și asta :)) Câteva zile lipseau ca să fie fix un an. Mă simt într-un mod ciudat. Nu e tristețe, nici supărare. E ceva dincolo de ele. Este un gol pe care îl simt. Nu credeam că o să mă prind atât de mult în lumea asta a cântatului la chitară, dar în momente ca ăsta simți cât loc si-a făcut această bucurie în viața ta. Măcar mi-a venit în cap un moment similar care i s-a întâmplat lui John și care mă face mereu să râd atunci când îl văd.
No comments:
Post a Comment