"Said all I want from you is to see you tomorrow / And every tomorrow, maybe you’ll let me borrow your heart / And is it too much to ask for every Sunday / While we at it throw in every other day to start"
Heeeey! Uită-ne că am ajuns să facem nouă ani Când au trecut oare? Încerc să îmi dau seama și nu reușesc. Încă îmi aduc aminte prima seară când ne-am văzut pe faleză. Și prima noastră întâlnire. Și aș minți dacă aș spune că și a doua Dar îmi aduc aminte în fiecare zi cât de fericit mă faci și cât de mult te iubesc. Și să știi că în nouă ani nu m-am plictisit niciodată să te iubesc. Da, au fost și momente dificile, momente pe care aș vrea să nu mi le amintesc, momente în care ceea ce scriu acum părea puțin probabil, dar uite că împreună am reușit să facem ca ceea ce simțim să fie mai important decât orgoliul a doi copii. Și a fost o călătorie minunată până aici și știu că va fi și mai frumoasă de acum înainte, pentru că a te descoperi cu adevărat nu este ceva ce am făcut, ci este ceea ce încă fac. Îți mulțumesc că nu m-ai acceptat doar așa cum eram și că ai reușit să mă faci să descopăr în mine și alte laturi pe care nu le credeam a fi acolo. Mulțumesc pentru că m-ai încurajat, mulțumesc pentru că m-ai luat mereu de mână atunci când am sărit. Mai știi Canal d'Amour, nu? Promit să nu îți dau drumul la mână niciodată și să încerc mereu să te fac fericită, pentru că doar tu poți scrie notele corecte în cartea mea de versuri. Și da, fără tine nu ar fi existat Anthony și nici John în viața mea, iar fără ei nu ar fi fost acea chitară din colțul camerei; acea chitară pe care degetele mele se chinuie să îți spună într-un mod atât de complicat ceva atât de banal: te iubesc, Corina!
No comments:
Post a Comment