"My gift is my song, and this one's for you / And you can tell everybody this is your song / It may be quite simple, but now that it's done / I hope you don't mind, I hope you don't mind that I put down in words / How wonderful life is while you're in the world"
Știu, este o melodie cu doar patru acorduri, dar nu am nevoie de mai multe pentru a putea să îți scriu aceste rânduri. Creștem și pe măsură ce trece timpul începem să ne ridicăm pe vârfuri și să întindem mâna pentru a apuca cerul. Îl vrem pentru noi și e normal, asta înseamnă să creștem: să privim în sus în timp ce împingem picioarele în ziua de ieri. Degetele de la mână să atingă norii de mâine și degetele de la picioare să fie prinse în ziua de ieri. Așa se trăiește prezentul, mereu o punte între ieri și mâine. Am mințit cei mai mari hoți, timpul și trupul, despre toate și orice în timp ce ne-am bucurat de fiecare zi. Și despre asta trebuie să fie ziua de azi, despre bucurie și despre a privi către cer pentru a-l cuceri. Și poate că cerul este perechea perfectă în această zi, total neatașat de tine în timp ce te mângâie cu lumina, căldura, culorile și starea lui de eternitate absolută. Așa cum te văd și eu pe tine, atât de completă azi, atât de perfectă mâine. Poate că am sărit o viață ca să fim azi aici, dar sper ca ce simți acum să fie aceeași stare de bucurie pe care să o porți cu tine mereu până când voi putea să te descriu în timp ce scriu și mai frumos despre tine. Întinde mâna, apucă cerul, fă-l al tău, zâmbește și repetă! Nu știu cum să închei altfel decât am început. Cântecul tău nu este un cântec cu multe acorduri, dar este un cântec care o spune mai bine decât o pot spune eu: La mulți ani, Corina!
https://youtu.be/cgsOK2Fgq0U
No comments:
Post a Comment