Adică acum fix 45 de ani se năștea John. Chitarist, compozitor, liricist, backing vocal, solist, producător, om, geniu. Atunci când am pășit mai adânc în această lume nu credeam că voi fi efectiv fascinat tocmai de el. Având în vedere că nu pusesem niciodată mâna pe un instrument muzical era cel mai puțin probabil să îmi placă tocmai chitara. Adică serios acum: chitara este un instrument al naibii de greu, destul de dureros pentru degete și extrem de complex. Știu că la televizor totul pare banal și la îndemâna oricui. Știu pentru că până nu demult eram și eu acolo. Și totuși s-a întâmplat.
A început cu o întrebare simplă, în timp ce urmăream clipuri pe YouTube: cine este acest John despre care vorbesc toți? Apoi curiozitatea: de ce spun toți că a fost cel mai bun? Apoi intriga: dacă a plecat ca să facă propria muzică, ce fel sună asta? A urmat uimirea: wow, dar ăsta are chiar atâtea albume? Apoi descoperirea: cât de bine sună melodia asta; de fapt tot albumul. Apoi dorința de a înțelege versurile: de ce a scris așa și de ce are versuri atât de complicate și strofe care nu se repetă? Nedumerirea: cât de diferit sună albumul ăsta față de celălalt. Explicația: aahhh, se droga la momentul ăla și nu mai era în formație. Și așa, încet, încet, John s-a strecurat pe sub pielea mea. Cu fiecare vizualizare imi doream să înțeleg mai bine cum reușește să scoată acele sunete din chitară și să mă întreb cât de greu poate fi. Am ajuns să îl descopăr în totalitate, cu toate fețele lui: genialitate, rock-star, anxietate, sufletist, egoist, umil, mândru, nebun, ciudat, amuzant, paranoic. John este ca un râu, dar nu ca unul obișnuit. Nu. Este ca un râu sălbatic de munte: mereu schimbându-şi cursul, lărgind marginile, învolburat, imprevizibil, rapid, luând cu el elemente din tot ceea ce îi iese în cale și refuzând să ajungă la un capăt, refuzând limitarea. Pentru că m-a făcut să pun mâna pe chitară și să încerc să descopăr frumusețea melodiilor și a muzicii, astăzi îi urez un La Multi Ani lui John Anthony Frusciante! Omul, chitaristul, geniul! Și pentru că prin muzica sa John și-a trăit întreaga viață și și-a exprimat cele mai sincere emoții și sentimente el este unul dintre eroii mei personali și un model de profesionalism, cel mai rebel dintre toți :)
interesant
ReplyDelete