"Things will never be the same / Still I'm awfully glad I came / Resonating in the shape of things to come / Never waiting when I know there's only one / Messed it up but rest assured / No one ever thinks they're cured / Just a minute while I reinvent myself / Make it up and then I take it off the shelf"
Mă simt sfărâmat în mii de piese. O nouă seară în care ritmul mă oprește. Dezamăgire totală. Nimic nu mai sună cum trebuie. Degetele au pierdut antrenamentul, mintea concentrarea și de ce? O lună de pauză, o coardă care zumzăie și un eu indolent care nu o schimbă. Să fie ăsta finalul? Am urcat până aici doar ca să cad în gol? Am țintit prea sus? Aș vrea să dispară toată această neputință. În schimb ea mă acaparează și... mă învinge.
Iubesc "Midnight" pentru că este exact pentru nopți ca asta, când mă simt pustiu, învins, dar cu un pic de speranță rămasă. Este și liniștită, dar și cinstită, este ca și cum ai fi în fața unei oglinzi și poți vorbi cu tine însuți. John a fost cel mai bun!
No comments:
Post a Comment