Nu e ciudat

cum mereu au altii impresia ca tu stai degeaba si ei fac toata treaba? Indiferent cat efort depui si cat de mult incerci sa iti vezi de treaba ta vine mereu cineva care iti da peste mana si iti spune:“-De ce stai? – Pai tu mi-ai dat peste mana si m-ai oprit din ce faceam. – Ba nu; ti-am dat peste mana pentru ca nu faceai nimic. Asta e doar o scuza.” In astfel de situatii binecuvantati fie cei care prin nesimtirea lor nativa au dobandit darul de a fi imuni din toate punctele de vedere la astfel de situatii. Este logic ca atunci cand nu faci nimic ai timp sa te ocupi de cei din jur. Este la fel de logic ca ala care nu face nimic se gaseste in aceasta situatie fie pentru ca e depasit de ceea ce este in jur (99% din cazuri) fie ca este un sef prost. In cazul meu am parte de cei din prima categorie. Sunt foarte norocos! Trebuie sa depui mult efort ca sa nu stii nimic, sa nu poti invata nimic si sa ai atata timp liber incat sa te iei de altii din jur care chiar muncesc. Efort-efort dar mai trebuie si nesimtirea corespunzatoare. Caci asta ne conduce in mizeria asta de tara. Era de fapt evident ca in mizerie nesimtirea primeaza. Deductie logica. Eu din nefericire fac parte din categoria celor care se enerveaza foarte repede in astfel de situatii. Si asta pentru ca spre deosebire de exemplarele descrise eu stiu ca atunci cand sunt prost facut gramada intr-o situatie tac si incerc sa inteleg ceva de la care sa imi pot forma un punct de pornire in conversatie. Daca vreau sa mananc rahat ma duc in Turcia si imi iau cu stafide. Ca ala imi place mie. Altfel prefer sa tac. Dar nuuuuuu, de ce sa taci cand tu esti un acolit care traieste cu impresia ca lumea se roteste in dreptul buricului tau aurit?

Acum problema evidenta ce apare este ce faci intr-o astfel de situatie. Paleta de optiuni este larga: de la a-l intelege (de neacceptat), trecand prin a-l ironiza, ajungand pe la a-l injura in gand si apoi cu voce tare, condimentat eventual cu un scuipat, si culminand cu a-l plesni peste dinti. Fiecare optiune cu detaliile ei. Deci poti alege multe. Dar intrebarea este: merita energia ta? In cazul meu raspunsul e mereu DA pentru ca m-am saturat de nesimtire si tupeu. Este singura combinatie care exista in tara asta si care ne va ingropa pe toti ceilalti. Mi-e scarba de oamenii care incearca sa compenseze prin aceste minunate “calitati” alte cunostinte. Prietene, daca este planta nu incerca sa fii copac. E simplu: esti o buruiana si cresti prin ingaduinta mea la umbra ramurilor mele. Te chinui sa cresti buruiana si sa o transformi intr-o tufa, ca oricum mai mult nu poti scoate din ea. Si iti feresti crengile ca sa ajunga soare la ea, iti lasi fructele sa cada langa ea si o feresti de vanturi puternice. Iar la final ce obtii? Un boschet. Pai eu am cerut tufa si tu imi oferi boschet? Ah, nici in cazul asta nu stii care e diferenta? Pai sa iti zic tot eu: tufa e ceva care poate adaposti viata, care poate fi aranjata sa para interesanta, care poate mima utilul (doar sa mimeze) in timp ce boschetul este ceva total inutil, care nu va adaposti niciodata viata ci doar meschinarii si care este nomad, fiind purtat de voia vantului in scarba pe suprafata pamantului. Da, prietene, asta esti! Un gunoi bio pentru ca din fericire te poti dizolva.

In lumea asta totul merge asa repede si cu totii am inceput sa uram din ce in ce mai repede si sa iubim din ce in ce mai greu. Nu este vina lumii pentru nesimtire. Ea nu tine de lume ci de fiintele care o populeaza. Inainte sa vezi ca altul nu face nimic poate ca ar trebui sa vezi ce faci tu. Inainte sa il discreditezi pe altul poate ca ar trebui sa te intrebi de ce ii esti superior. Poate ca secunda aia de gandire este de fapt intelepciunea care te poate diferentia de restul. Alege sa fii tu cel corect si nu cel care sa corecteze. Inca mai crestem!