25/7

Revin dupa o indelungata absenta cauzata de lipsa timpului meu liber care, in ciuda eforturilor mele, a disparut ca prin minune. A disparut de fapt din orice moment al zilei deoarece 5-6 ore de somn pe zi cred ca spun destule despre incarcarea orarului meu. Nu ma laud acum cu asta deoarece stiu ca sunt inca departe de a fi un workaholic. Si cum timpul meu liber spuneam ca a fost destul de limitat stateam intr-o zi si ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca ziua avea 25 de ore si nu 24. Adica cine a fixat numarul orelor din zi? Are cineva vreo idee? De ce nu 30 sau de ce nu 18? De ce nu se iau in calcul de la rasarit la rasarit? Iarna sa aiba 7 ore ziua si vara 17. Ar fi ceva sa consideri ziua in functie de prezenta soarelui pe cer. Dar cum asta ar genera valuri de modificari de la vara la iarna si invers cred ca a fost un "inteligent" care a spus asa: “De ce sa ii lasam pe fraierii astia sa munceasca iarna doar 7 ore? Ce bine ar fi daca ar munci si iarna si vara tot 17 ore. Cum sa facem asta? Pai stiu eu cum: adunam orele de zi din iarna cu cele din vara si stabilim durata zilei la 24 de ore si eliminam bucatica mai mica (7 ore) pe care o marcam ca fiind timp de odihna (noaptea) si in felul asta maximizam timpul alocat de fraieri pentru munca. Si toti iesim in castig: fraierii pentru ca o sa creada ca se odihnesc si noi pentru ca ii avem la munca 17 ore mereu.” Buna afacere!

Insa asta e doar prima parte a acestui scenariu. Partea a doua si cea mai interesanta ar fi raspunsul la intrebarea: ce ai face daca ziua ar avea 25 de ore si nu 24? Oare ai munci mai mult, sau te-ai odihni mai mult? Sau nici una nici alta? Gandeste-te ca daca fiecare zi ar avea o ora in plus asta ar insemna 365 de ore in plus pe an, adica 15 zile in plus. Nu e deloc putin avand in vedere ca in momentul de fata statul te obliga la un concediu de 15 zile consecutive de concediu anual. Dar chiar crezi ca ai avea acele zile integrate in acest concediu? Sa fie 30 de zile in loc de 15? Nu, nu, prietene. Eu cred ca ar fi mai realist daca ne-am gandi asa: 3 zile in plus de concediu si 12 de munca. Asta e cel mai realist calcul. Dar apoi s-ar modifica si perceptia angajatorului despre tine, dragul meu sclav. Ai fi intampinat la munca dupa concediu cu o fraza de genul: “Haide ca ai avut atatea zile de concediu ca am si uitat. Aproape 20 de zile dintr-o luna de 28 (luam februarie de exemplu ca perioada de concediu) aproape ca nu ai muncit 5 zile luna asta. Eu pentru ce te mai platesc acum? Dar acum esti ca nou si poti recupera tot ce s-a adunat in concediu si sa faci si munca in plus ca doar te-ai odihnit o luna intreaga.” Ar fi frumos? Ar fi sanatos? Mai ales ca ai avea si colegii plecati tot la fel de mult timp in concediu si deci ai suplini si munca lor pentru o perioada de timp mai mare. Nu suna prea incantator. Nu stiu daca pentru o ora in plus pe zi cineva ar alege acest scenariu. Pe de alta parte o ora in plus pe zi ti-ar da mai mult timp sa fii cu persoana iubita, sa te bucuri de viata ta, sa te rogi, sa te uiti la un episod din serialul tau favorit in plus, sa bei o cafea cu prietenii in oras, sa te duci la o plimbare rapida, sa te duci la sala pentru un antrenament scurt si concentrat, sa mai rasfoiesti o carte, sa iti alinti copilul, sa iti duci la spalatorie masina, sa faci o repriza de shopping extrem de scurta sau mai stiu eu ce altceva. Deci ideea este ca acea ora poate fi si extrem de utila daca este pozitionata intr-un scenariu pozitiv.

Daca ar fi sa aleg eu cate ore sa aiba ziua cred ca as alege sa ramana la fel. De ce? (pentru ca trebuie sa justific) Pai pentru ca eu consider ca un om ordonat va reusi mereu sa gaseasca timp liber pentru toate lucrurile importante din viata lui. De fapt asta este cheia reusitei in viata oricarui om: prioritizarea evenimentelor importante pentru el. Asa ca eu cred ca cine spune ca ar avea nevoie de o ora in plus pe zi de fapt ar nevoie de inca 10 ore pe zi pentru ca e clar ca nu isi poate imparti timpul in mod util. Ah… Si inca un motiv – care nu imi apartine, dar se aplica perfect: “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.”