"I don't wanna be the girl who laughs the loudest / Or the girl who never wants to be alone / I don't wanna be that call at 4 o'clock in the morning / 'Cos I'm the only one you know in the world that won't be home"
Fac o mică pauză și mă opresc aici pentru că mă dor degetele de la minunatul acord F. Ascultam acum ceva timp melodia asta și nu reușeam să leg toate punctele. De plăcut mi-a plăcut de când am ascultat-o prima dată, dar pe măsură ce timpul a trecut și eu m-am mai maturizat, am redescoperit-o cu un mesaj mult mai puternic. Mult mai complex, mai ascuns de primul gând. Și asta pentru că la început am privit-o ca pe o melodie anti-drog. Sunt destule însă care au un astfel de mesaj, dar melodia lui Pink este de fapt un mesaj despre singurătatea acestei lumi, despre extremele ei, despre lumea reală redescoperită după lumea fanteziei.
"Sober" (treaz) este titlul cel mai puțin probabil să fie folosit pentru o melodie de acest gen, dar Pink a avut curajul de a-si centraliza melodia în jurul efectului benefic de după și nu a încercat să dilueze mesajul ca un avertisment dat înainte. Primele două versuri sunt perfecte pentru extreme, extremele fiind mereu modelele urmate. Așadar "the girl who laughs the loudest" este cocaina, în timp ce "the girl who never wants to be alone" reprezintă heroina. Stările sunt imaginea efectelor total opuse ale celor două. Ultima parte a primei strofe reprezintă singurătatea sentimentală, iubirea, subiect prin absență, fiind drogul care face cele mai multe victime. Împreună, toate trei sunt reprezentate magistral sub forma unor personaje comune, aparent banale. Urmează refrenul cu prima parte "Ah the sun is blinding / I stayed up again / Oh, I am finding / That's not the way I want my story to end" în care noaptea își pierde statutul de aliat, de veșnic confident. Da, aici noaptea este acel prieten care te-a înșelat încă o dată să repeți același păcat sperând într-un alt final. Urmează apoi partea a doua a refrenului cu "I'm safe / Up high / Nothing can touch me / But why do I feel this party's over? / No pain / Inside / You're my protection / How do I feel this good sober?" care arată cele două extreme ale oricărei dependențe: momentul de maxim și momentul de amorțeală. Momentul de rătăcire, de nedumerire, în care maximul trece este salvat de lipsa durerii prin descoperirea drogului în persoana iubită. Cea de-a doua strofă începe cu "I don't wanna be the girl who has to fill the silence / The quiet scares me 'cause it screams the truth" și este absolut perfectă! Ea reprezintă temerea de absență a personalității care duce la tăcerile lungi și inconfortabile, la momentele în care eșuezi în a fi tu și în care realizezi că fiecare secundă de liniște spune mai multe despre tine decât orice altceva. Singurătatea acestui gând este motivul pentru care iubirea este prezentată și ea ca un drog. Ultimele două versuri ale strofei reprezintă repetiția caracteristică persoanelor lipsite de încredere în sine și fac trecerea către refren printr-un pre-chorus absolut fabulos: "Ah, the night is calling? / And it whispers to me softly come and play / Ah, I am falling / And if I let myself go I'm the only one to blame". Acest pre-chorus este explozia întregii melodii, din punctul meu de vedere. El reprezintă lupta fiecăruia dintre noi cu propriile slăbiciuni, luptă care este cel mai greu de câștigat noaptea. Noaptea revine aici ca acel prieten fals, amintit anterior, care ne corupe prin plăcerea aceluiași păcat la nesfârșit. Invitația la joacă este tentația păcatului prea plăcut pentru a fi refuzat, sentimentul simțit atunci când aluneci fiind suprem și inegalabil. Este suprem pentru că știi că îți aparține, este inegalabil pentru că este decizia ta fără a depinde de cea de-a doua parte, fără a mai avea nevoie de o a doua părere. Urmează refrenul care se termină într-o explozie: "I'm coming down, coming down, coming down / Spinning 'round, spinning 'round, spinning 'round / Looking for myself - SOBER". O explozie de sentimente ce te părăsesc în timp ce te prăbușești încercând să te regăsești pe tine. Să îți regăsești adevăratul eu. Faptul că acțiunile sunt repetate fiecare de trei ori sporește sentimentul de vertigo, de nedumerire, de anxietate și ne creează senzația de vid sentimental. Ca după fiecare drog, la final te simți pustiu. În ultima strofă: "When it's good, then it's good, it's so good till it goes bad / Till you're trying to find the you that you once had / I have heard myself cry, never again / Broken down in agony just tryna find a friend" este prezentat modul în care fiecare încearcă să găsească o scuză pentru că s-a simțit bine, știind că face o greșeală. Și "Till you're trying to find the you that you once had" este exact despre încercarea noastră eternă de a ne regăsi propria persoană la momentul zero, momentul în care eram fără de păcat. Este dorința supremă de a găsi butonul de reset pentru greșelile pe care le-am făcut în viață cea care ne împinge mereu spre alte greșeli. Este încercarea de a retrăi fiecare sentiment la acea maximă intensitate care te cuprinde PRIMA DATĂ când îl simți! Ultimele două versuri reprezintă eșuarea acestui lucru, cu veșnica promisiune deșartă "niciodată de acum înainte" și cu agonia de a porni de la zero.
"Sober" reprezintă un tur de forță pentru Pink, iar finalul melodiei conține strecurat în refren un amănunt genial. Este vorba de un vers întrebare ce încununează toată melodia: "Will I ever feel this good sober?". Este genul de întrebare care te face să înțelegi că te-ai plimbat într-un carusel plin de sentimente extreme, dar când să cobori realizezi că mai vrei să mai dai o tură. Și în realitate este dependența de sentimente puternice cea care ne face să nu ne dorim să fim treji niciodată...
