Me And My Monkey

"We made tracks to The Mandalay Bay Hotel / Asked the bell boy if he'd take me and my monkey as well? / He looked in the passenger seat of my car and with a smile he said / 'If your monkey's got that kind of money sir, then we've got a monkey bed!'"

Mulțumită minunatului acord F, în această seară am decis să scriu despre una dintre melodiile mele preferate din repertoriul lui Robbie. Dacă aseară m-am oprit asupra fiecărui vers, mai mult sau mai puțin, din 'Sober', în seara asta vreau să punctez mai mult ideea de bază. Spre deosebire de 'Sober', care este și rămâne o melodie pop-rock, 'Me And My Monkey' este o baladă în adevăratul sens. Și ce poate fi mai frumos decât o baladă? Știu, majoritatea se grăbesc să asocieze termenul "baladă" cu termenul "romantism", dar din fericire aici nu este cazul. Mai frumos decât o baladă este o baladă pop-rock despre consumul de droguri, despre efectele lor, scrisă și interpretată de unicul Robbie Peter Williams într-o engleză impecabilă.

'Me And My Monkey' este un drum muzical printr-un scenariu de film din categoria comediilor-negre. Melodia nu este despre combaterea consumului de droguri, cât despre efectele acestuia. Întâmplările se succed treptat, construind un punct culminant ce vine rezolvat printr-un duel clasic. Însă ceea ce atrage atenția este minuțiozitatea fiecărui vers care nu risipește nici un cuvânt întâmplător și care plimbă personajul principal prin nenumărate întâmplări, decoruri și stări. Pornind de la exotismul unui drum până în eternul și fascinantul Las Vegas, personajul principal dirijează acțiunea după propriul ritm, cu un umor negru genial. Fac o pauză aici pentru a nota faptul că personajul principal este în realitate maimuța, alter-ego-ul care intră în acțiune după consumul de droguri, în ciuda faptului că multă lume ar crede că personajul principal este omul care povestește/execută întreaga poveste. Nu. Maimuța reprezintă un personaj imaginar cu puteri nebănuite, descoperit doar prin mirajul consumului de droguri. Revenind la poveste, odată ajuns în Vegas, personajul principal prezintă adevărul din sintagma "Sin City" asociată acestui oraș, lăsând liber exceselor de toate felurile: începând cu specificul camerei de hotel, continuând cu escortele comandate, cu mahmureala de după, cu încercarea de a recupera banii risipiți până atunci jucând "Black Jack", cu biletele la un concert venit prea târziu și încheind cu duelul armat cauzat de întreg lanțul de acțiuni. Este un drum absolut minunat, încântător descris și ironizat de Robbie. Melodia este în realitate o satiră despre cât de păgubos este consumul de droguri, despre faptul că acesta ne poate transforma în personaje fără discernământ, actori principali într-o comedie neagră. Dragostea nu este invocată deloc aici, deoarece un termen serios nu poate fi introdus într-o satiră de acest nivel. Toate consecințele serioase sunt ridiculizate, toate stările rele sunt transformate în zâmbete și cred că tocmai de asta îmi place atât de mult melodia asta: pentru că descrie absolut amuzant lucruri care altfel ar șoca. Ultimul vers 'How did I get mixed up with this fucking monkey anyhow?' reprezintă trezirea la realitate a personajului și este automat indusă ideea că urmează o evaluare a celor întâmplate anterior, lucru care face ca melodia să mai fure un ultim zâmbet chiar și la final. Este de apreciat că Robbie a decis să încheie melodia în aceeași notă în care a și început-o: amuzament. Tocmai de aceea îmi face o deosebită plăcere să mă întorc la această melodie, pentru că ea mă face mereu să zâmbesc în ciuda mesajului clar care este mascat sub ilaritatea versurilor. Consider că este o baladă clasică, care din păcate nu a beneficiat de o expunere suficientă și care spune o poveste tristă într-un mod unic și amuzant.

Subiectul delicat al consumului de droguri este prezentat de Robbie cu mult sarcasm și cu zâmbetul de buze, un zâmbet ce ascunde însă amarul experiențelor de acest gen. 'Me And My Monkey' este satira lui "Scarface" și a tuturor personajelor reale ce consideră că doar așa pot fi stăpânii lumii. Dincolo de toate astea ea rămâne un îndemn de a NU ceda tentației acestei lumi. Niciodată. Nici măcar în Vegas unde este mereu valabilă zicala "what happens in Vegas, stays in Vegas". Ca ultimă idee, Vegas este orașul mirajelor de toate felurile, un oraș cu valori în non-valori, un loc în care falsul este artă și nu degeaba maimuța alege această destinație. Mirajul drogurilor este perfect comparat cu mirajul din Las Vegas. Robbie efectiv ambalează perfect acest mesaj și îl livrează publicului din postura de regizor, actor și scenarist. Liniște în sală, maimuța privește!