Erase & Rewind

M-am apucat din nou de la început de al doilea curs de chitară. Și de al doilea curs de Java pentru a treia oară. În ultima vreme nu am bifat prea multe reușite pe partea de dezvoltare proprie și lucrul ăsta mă deprimă. Nu la modul absolut, dar atât cât să îmi pun semne de întrebare. Nu poate fi OK dacă încerci să înveți un lucru și nu reușești oricât ai încerca. Am și comparația perfectă între punctele de ruptură. La chitară merg perfect acordurile individuale, făcute în ritmul meu sau după modelul clasic D -DU - UD. Merg și unele bucăți de solo. Totul frumos. La Java merge OK partea de sintaxă, explicații, mod de funcționare, clase, obiecte, metode simple și așa mai departe. Însă în momentul când încerc să dezvolt acordurile cu un alt ritm, să merg spre un pic de relaxare este la fel ca atunci când încerc să fac metodele să se apeleze între ele: eșec total! De ce? Nu îmi pot explica de ce, dar știu că firea mea mereu grăbită și impulsivă are un aport mare în acest eșec. Dar sunt și părți bune atunci când eșuezi. Am ocazia acum să repet și să fixez melodii uitate: "Hey, Joe", "A Girl Like You", "Wild Thing". Sunt doar o parte din cele pe care le uitasem, deși îmi plac foarte mult. Acum sună și mai bine parcă. La Java lucrurile sunt mai ciudate, în sensul că unele chestii le fac direct în cap, iar altele nu mai îmi ies nici pe hârtie. Este o perioadă tare ciudată. Încerc totuși să mă țin ocupat ca să nu mă gândesc mai mult la clipele deloc frumoase ce vor urma și care nu sunt deloc departe. Și oricât mi-aş dori ele nu țin de mine de această dată...