Rămas bun

Azi dimineață la 11 ai decis să ne spui "la revedere" și să pleci ușor dintre noi. Îți mulțumesc pentru tot și o să port mereu cu mine ultima noastră discuție pentru că așa am ales să te țin minte. Mă bucur că în acea zi am avut câteva minute doar pentru noi doi, că ți-am strâns mâinile și că am vorbit ca doi prieteni vechi. Nu mă gândeam că timpul va trece atât de repede și atât de neiertător peste tine. Acum două seri am spus o rugăciune pentru tine și faptul că azi dimineață a fost senin și un pic de soare înseamnă că a ajuns unde trebuie. Nu aș fi vrut să pleci plângând dintre noi după o viață împlinită prin multă muncă. Acum ești acolo sus, alături de toți vechii tăi prieteni și sper că vei fi din nou la fel de glumeț cum erai atunci când alergam prin curte și deranjam tot. Am lacrimi în ochi în timp ce scriu aceste rânduri pentru că nu am apucat să îmi iau la revedere cum aș fi vrut și să îți spun că te-am iubit. O să îmi amintesc mereu de "mașina roșie", de casetele din ea și de cât de mult o îngrijeai tu. Îmi pare atât de rău acum pentru ultimii ani, ani în care aș fi putut să te vizitez mai des și să mai stăm de vorbă. Mă bucur că te-am avut în viața mea și îți mulțumesc pentru tot. Rămas bun, bunicule și odihnește-te în pace!