Leguma

Incep sa scriu aceasta postare avand inca mintea ramasa la ce e neinteresant. Am scris ieri despre asta. Azi am sa dezbat putin pe seama personalitatii legumoase a celor care vin cu lucruri mai putin decat neinteresante. Adica hai sa fim sinceri: de cate ori nu v-ati gandit la cineva ca la un castravete? Sau ca la un gogosar? De nenumarate ori. Eu unul nu imi las gandul sa se zbata in mintea mea si il “scuip” afara ca sa stie exact fiecare ce cred despre el. Printr-o foarte ciudata potrivire cu al nostru neam se pare ca legumele fac parte din personalitatea noastra ca popor de multa vreme. Nu ca am fi toti un neam de castraveti, dar cum altfel sa imi explic celebrele zicale: “este morcovit”, “ai la spate frunzele pe afara”, “galben ca lamaia”, “rosu ca un ardei” si cate si mai cate. Deci daca iti spune cineva ca esti un castravete poate ca o spune in mod admirativ. Totusi nu m-as incanta prea mult daca mi-ar spune cineva ca arat ca un morcov. Ma rog, ideea de fond este alta. De ce simtim nevoia de a folosi nume de legume pentru a ne jigni? Legumele sunt extrem de sanatoase, sunt fructele pamantului si teoretic, cat si practic, sunt cele care ne hranesc si cu ajutorul carora crestem. Deci cum de imaginea lor poate fi asa de usor denigrata atunci cand o alipesti langa un personaj mai mult sau mai putin interesant? Nu e deloc usor sa alterezi instant un lucru pozitiv. Ii anulezi toata insemnatatea construita in atatea secole prin simpla lui alaturare langa un personaj. Mi se pare foarte tare. Adica sa ne gandim o secunda: “ce-i cu cartoafele alea de la picioarele tale?”. Si bang! Dintr-o data cartofii nu mai sunt chestiile alea delicioase pe care le iei de la Mac, nu mai sunt mancarea atator milioane de oameni de pe planeta, nu mai sunt o sursa de amidon, nu mai sunt cartogi natur, nici taranesti si nici prajiti. Sunt ceva dizgratios care se afla la picioarele lui. Ale neinteresantului personaj. Ducand ideea mai departe inseamna ca ceea ce e neinteresant altereaza si ce e util/interesant/frumos etc. Cred ca incep sa imi dau seama de ce sunt tot mai putini oameni interesanti pe fata pamantului. Si asta are de-a face cu legumele intr-un mod ciudat. Nu vreau ca prietenul meu sa fie mereu asemuit cu un gogosar de exemplu. Ma suna lumea sa imi spuna: “Hei, te-am vazut azi cu gogosarul ala pe strada”. Da, foarte frumos. Tocmai mi-am ridicat imaginea la doi metri… sub pamant. Acelasi lucru si pentru “castravete”.

Insa acest lucru prezinta ceva interesant. In timp ce baietii sunt asemuiti/comparati cu legume, fetele sunt in tabara fructelor. De la forma sanilor (para, pepene, lamaie, strugure, ananas, mar, portocala – fiecare cu propria trasatura) si pana la zona dorsala. Nu le enumar pentru ca sunt prea multe. Bine, bine, o sa imi spuneti ca e si banana. Ei, banana este cea care intareste regula, daca imi permiteti alaturarea termenilor. Si ca sa fie si mai ciudat, o leguma desemneaza un individ neinteresant in timp ce un fruct desemneaza o forma apetisanta. Total opus. Fructele sunt si ele tot o clasa de legume. Insa spre deosebire de legume, ele sunt folosite in general pentru a hrani copiii. Adica nu o sa ii dai prichindelului tau un castravete sa il rontaie. Sau sa morfaie un gogosar. Nu fi penibil. Deci inca o data copilaria se dovedeste a fi punctul forte al vietii, din care se trag toate lucrurile frumoase. Cand esti copilas, esti bucalat si rontai un merisor tocat bucatele. Cand esti adult, esti apatic si inghiti un castravete murat. Bravo. Gandeste-te ca in copilarie nu prea esti asemuit cu o leguma. Adica is rare cazurile. Cand ajungi insa la scoala se schimba problema. Inca din clasa intai te vei intalni cu supremul comparatiei dintre om si legume – muratura. Cum te-ai simtit cand te-ai asezat in banca dupa ce dascalul ti-a atributi termenul de “MURATURA” ? Rosu ca un ardei sau ca un gogosar? E clar ca e groasa treaba si ca sta pe terminate si copilaria. Nu iti face griji. Trece repede timpul si colega ta de banca o sa aiba “fructe”. Cine a spus ca nu ramanem copii?

Ca sa inchei aceasta idee, vreau sa subliniez faptul ca legumele sunt in pierdere fata de fructe. Oricand vei fi comparat cu o leguma vei avea de suferit. Pur si simplu, nu sunt cartea castigatoare. Fructele au insa marele avantaj in treaba asta. Vrei sa fii dulce ca o “capsuna” sau ca o “conopida”? Vrei sa fii potent, trebuie sa mananci fructe. Cel mai important mit urban legat de beneficiile fructelor este cel al marului mancat dupa bautura care nu va atrage atentia asupra respiratiei tale imbibate de alcool. Vom discuta despre asta in viitor. Vrei sa arati ca esti potent financiar in timpul iernii? Cumperi struguri si pepeni din Turcia sau Grecia. Vrei sa mananci ceva dulce si natural dupa masa? Iei un fruct. Vrei sa iasa un vin bun, asigura-te ca strugurii din via ta sunt bine ingrijiti. As putea continua cu astfel de exemple. Si ca sa nu ramana muratura ca stindard al lucrurilor minime am sa echilibrez putin scorul aducandu-va aminte de cel mai “iubit” fruct si anume: marul paduret. Dovada ca si fructele iti pot face rau. Deci nu alege sa fii o leguma pentru ca nu ai decat doua posibilitati de a sfarsi: gatit sau terci. Neinteresant oricum ar fi.