Neinteresant

Nu, in titlu nu este vorba despre mine sau despre personalitatea mea. Ma consider de departe o persoana interesanta. Nu strica putin sa imi lustruiesc propria imagine cateodata. Nu de alta dar da bine in vitrina. E vorba despre ceea ce aud in ultima vreme in jurul meu. Ceea ce speram eu este ca odata cu trecerea timpului si maturizarea noastra, mai rapida sau mai lenta, subiectele de conversatie sa fie multiple si diversificate. Ca sa dau si niste exemple aleatorii care imi trec acum prin minte am sa spun ca gasesc interesante discutiile despre lucruri noi (din aproape orice domeniu), despre tendinta/trend-ul vestimentar in functie de perioada anului, despre care cocktail e mai bun si unde e mai bine facut etc. Suna pueril, stiu. Dar chestiile astea sunt cele care tin conversatia in picioare si genereaza discutii secundare de multe ori mai interesante decat cele originale. Ceea ce este la polul opus insa e – spre exemplu -  o discutie despre programul lui x sau y. Nu e nici macar barfa. Este drojdie. Este NIMIC! Sa dau un exemplu: mi-am pus o soseta in picior si m-am dus si am facut de mancare. UAU! Sincer, este fascinant in orice limba ai spune-o. Atata informatie concentrata intr-o singura fraza. Cu putina minte o faceai intr-o propozitie, dar deja e prea complexa treaba. Din chestia de mai sus care se vrea o conversatie se pot sintetiza doua chestii probabile si o infinitate de incertitudini. Chestiile probabile sunt ca ai facut ceva (nu se stie daca e comestibil – deci implicit nu se poate numi mancare) si ca stii unde e bucataria (iar e probabil pentru ca poti gati si in dormitor uitandu-te la DDTV). Bravo! Deja mi-am imbogatit cunostintele cu niste chestii interesante. Cat despre infinitatea de incertitudini am sa enumar vreo cateva: chiar ai gatit sau ai taiat o felie de paine si una de cascaval si le-ai suprapus?, ai stiut unde e cutitul sau ai rupt din paine o bucata ca la tara?, ai facut supa instant la plic?, chiar ai fost la bucatarie sau ai fost pana jos la buticul de colt de bloc si ai cumparat un corn si un pachet de biscuiti?, ai fumat o tigara pe balcon si acum iti tine de foame? Astea sunt doar cateva, dar asemenea unei multimi gaussiene numarul lor se poate extinde catre infinit descurajant de usor. Ideea este ca eu am o gramada din amandoua zilnic: am si chestii probabile si incertitudini. De ce crezi ca m-ar interesa ca sa le am si pe ale tale? Crezi ca ma intereseaza cand dormi, cand te culci sau ce papuci folosesti ca sa te duci la dus noaptea? Nu, prietene. Ca nici pe tine nu cred ca te intereseaza daca sforai eu noaptea, daca dorm pe burta sau daca ma trezesc cort. Deci neinteresant.

Problema acestui fenomen cred ca isi are originile in mentalitatea putin dezvoltata. Adica vreau sa spun ca lumea asta este imensa si are o infinitate de lucruri de oferit ca subiect de conversatie. Ceea ce te opreste pe tine sa o accesezi si sa faci parte cu adevarat din ea este mentalitatea ta rudimentara. Ai putea sa imi vorbesti despre baobabi si as fi mult mai incantat. Poate mi-ai putea spune de ce este numit “arborele painii”. Sau de ce cuplul unui motor diesel este mai mare decat al unui benzinar – fie el clasic sau modern. Insa tu te rezumi la atat: am pus mana si am facut mancare. Si asta ar fi interesant daca mi-ai spune cum ai preparat acea mancare, deoarece si asta este o arta. I se spune arta culinara, prietene, daca ai auzit vreodata aceste doua cuvinte alaturate. Dar tu o reduci la un singur cuvant: masa. Substantiv comun care mai are si proprietatea de a fi omonim. Cauta in DEX daca nu stii inca ce e ala. Deci transformi arta in ceva rudimentar. In ceva care iti reflecta imaginea. Te oglindesti in ce vorbesti, in ce faci, cu cine faci si nu in ultimul rand in ce mananci. Deci daca mananci rahat, macar fii sigur ca e de calitate (turcesc ar insemna asta – ca sa afli de ce da o cautare pe un motor oarecare). Ca daca nu e de calitate o sa iti puta gura cand imi vorbesti si nu o sa imi placa si nu o sa te mai ascult. Desigur nu te voi intrerupe pentru ca nu e politicos, dar nici nu te voi asculta. Te voi auzi, dar nu asculta. Si astfel ai ingropat in balegar o conversatie, in timp ce tu te auto-idolatrizezi pentru multitudinea de cuvinte lipsite de sens pe care mi-ai expus-o.

Nu pretind perfectiunea, dar nu voi imbratisa lipsa de substanta a unei conversatii doar de dragul de a socializa. Asa ca prietene esti penibil cand incerci sa imi incarci existenta cu micile tale detalii cotidiene. Intr-adevar detaliile sunt de multe ori cele care conteaza, dar nu uita ca pana la ele iti trebuie fondul pe care sa le asterni. Iar daca acesta este o panza goala sau mazgalita de un copil de doi ani ele vor fi la fel de importante ca firele de nisip din desert. Pentru ca sa zugravesti un tablou frumos alaturi de cineva – in timpul unei conversatii – trebuie sa fii sigur ca ai la indemana toate culorile de baza si setul de pensule. Nu e de ajuns prezenta ta si un creion mecanic cu mina de 0.7 (pentru ca fiind rudimentar pe aia de 0.5 o rupi imediat deoarece apesi prea tare) pentru a mazgali ceva. Ah, am uitat! Tu cu acel creion te semnezi la sfarsit in colt. Ce tablou frumos ai realizat si azi, pe panza altuia !