"Walk with me through my fanfare / It'll ease your mind / Set you fine, my baby / Stay with me every night / It'll make you come to where life is never ever done / Forest green, it'll say so / You know my heart is in my head / Cobalt blue, it goes through you / And cleans the eye of misuse / Miss you"
Postarea asta este scrisă, ca mai toate de altfel, pentru tine, pentru persoana pe care o iubesc. Știu că ultimele zile nu au fost cele mai bune, dar știi cât de mult îmi doresc să te văd fericită mereu. Și dacă se spune că după ploaie iese soarele, atunci după liniștea cifrelor din ultimele zile vine o fanfară. O fanfară care să cânte tare bucuria pe care o simt de fiecare dată când ne vedem, când te strâng în brațe, când te sărut. Mă urăsc singur când sunt un labirint chiar și pentru mine și îmi pare rău că uneori te las ca să te rătăcești în acest spațiu nedefinit, în acest univers paralel al ființei mele. Dar tot din acest univers pleacă și tot ce am mai bun, tot de aici pleacă și această fanfară. Știu că sună amuzant și dacă te face să zâmbești să știi că mă bucur. Și mă bucur pentru că dragostea noastră înseamnă mai mult decât orice un mare zâmbet, un mare zâmbet pe care îl purtăm zilnic în noi. Nu aș putea să îmi închipui viața fără acest zâmbet, fără această galaxie de fericire, de lumină, de căldură, de... dragoste. Dacă în ultimele zile am fost surd și am ales să fiu mut, permite-mi ca în această noapte sa te vizitez în visele tale, să iți cânt această melodie în timp ce te strâng în brațe și las praful să se așeze pe chitara mea. Te iubesc! PS: Mâine noapte știi că o vom asculta împreună în mașină, la fel ca acum mulți ani...
No comments:
Post a Comment