Cortina trasa

Peste una dintre cele mai plictisitoare zile din ultima vreme. Întreaga zi s-a derulat atât de încet și atât de lipsită de orice eveniment încât am ajuns să mă bucur ca mă culc. Mi-a frânt până și dorința de a mai repeta ceva la chitară. O zi atât de plictisitoare îți ia până și această minoră bucurie. Degeaba asculți orice artist când trăiești în ignoranță totală. Deschizi calculatorul, dai drumul la YouTube, asculți artificial muzica lipsită de chimicale și în loc să astupi vidul mai mult îl adânceşti. Te lipești tot deși abia ai ieșit de la duș, te simți obosit deși abia te-ai trezit, te simți plin deși nu ai mai mâncat de juma de zi și nimic nu te încântă. Welcome to my world of today. Ce să construiești când totul se bazează pe ruine? O melodie are aceleași versuri pentru toată lumea. Problema este că fiecare le înțelege diferit. Și atunci, despre ce rahat vorbim noi aici? Prea mult sictir, prea multă delăsare, prea multă lipsă de imaginație. Tocmai am înțeles de ce m-am apucat de chitară.