De multe ori a fost comparata cu o poezie, cu o carte, cu un film, dar nu stiu de cate ori cu o bila. Viata asta este plina de satisfactii personale si deceptii generale. Uneori alunecam catre o “ciocnire” violenta si nici nu realizam asta pana in momentul impactului. Alteori ne pregatim sa “lovim” in plin, dar ajungem sa ratam complet. Ne oprim pe margine. Sunt momente cand esti sus, deasupra a tot ce te inconjoara, iar apoi ajungi imediat pe partea cealalta. Nu stiu cum interpreteaza altii aceste lucruri, dar eu vad acest lucru ca pe ceva circular, rotund. Si poate ca la urma urmei tocmai asta e si ideea: in viata, indiferent cat de greu ar fi, mereu gasim puterea sa facem urmatorul pas. Nu ne oprim niciodata. Bine sau rau, mereu pasim inainte. La fel cum o bila se rostogoleste peste denivelari, peste gropi si sparturi.
Un lucru nu se potriveste insa si anume faptul ca la deal o bila tinde sa incetineasca, pentru ca apoi sa vina la vale. Insa eu nu consider o nepotrivire, ci o potrivire. E momentul de refulare, cand alegi sa nu mai perseverezi in greseala si dai inapoi, pentru a reveni pe drumul cel bun. Eu stiu ca nu o data am luptat fara sa tin cont de consecinte, am calcat pe “cadavre”, am ingropat securi ale razboiului pentru a dezgropa cutite, mi-am renegat personalitatea, mi-am izgonit prietenii si mi-am iubit “dulapul” meu interior. Si cu ce m-am ales la sfarsit? Cu un back-tracking usor, in care am simtit fiecare urma din rautatea pe care am varsat-o asupra celor din jur. Am simtit cum alunec inapoi, la vale, peste tot ce am crezut ca am depasit in urcarea mea frenetica ce a declansat doar o avalansa menita sa ma ingroape in propriile sentimente de neputinta si regret. Exact ca o bila, dar care in loc sa niveleze defriseaza. La urma urmei ce este viata noastra daca nu o cursa continua catre moarte? O cursa care sa incheie un ciclu, o rotire completa a bilei … Eu am acceptat aceasta idee si incerc sa fac in asa fel incat aceasta rotire sa nu fie in gol. Cel mai mare regret pe care l-as avea ar fi ca la capatul acestei piste pe care ma rostogolesc sa nu ating nici unul din obiectivele pe care mi le-am fixat.
Sunt o persoana ambitioasa si mi-am propus ca atunci cand sunt “aruncat” in joc sa fac tot ce pot pentru a nu dezamagi. Nu vreau sa cred ca alunec pe o pista fara obiective si chiar daca in anumite momente din viata am simtit ca ma indepartez de tinta finala, m-am bazat pe credinta mea care a fost efectul ce m-a readus pe centru – in pozitia ideala pentru … STRIKE ! Si da, chiar cred ca atunci cand se va termina voi fi daramat tot ce mi-am propus.
No comments:
Post a Comment