Cica luni sau marti urmeaza sa fiu evaluat la munca. Vor sa stie ce am reusit sa invat in ultimul an. Si ca sa fie cu adevarat interesant si palpitant va fi o AUTO-evaluare. Ca sa vezi. Ma intreb oare de ce trebuie sa ma notez singur? Adica ce rost are daca oricum la final voi fi intrebat “Ce stii tu sa faci de nota 9 din 10 la acest punct?” ? Si apoi evident vor aparea ad-notarile pe margine. Mi se pare enervant si penibil in acelasi timp. Este enervant pentru ca daca mint voi fi descoperit si automat ma voi simti umilit (eu unul personal) si este penibil pentru ca daca trec note intre 1 si 5 o sa imi tai singur craca de sub picioare. E ca atunci cand vrei sa faci o impresie buna dar stii ca nu prea ai cu ce. Preferam oricand sa fiu evaluat si nu auto-evaluat. Mi se pare cel mai corect asa. Daca vrei sa vezi ce stiu pune-mi intrebari si apoi dezvolta pe langa ele ca sa iti dai seama daca exista si fond sau doar culoare in raspunsul meu. Si apoi se si militeaza pe ideea ca a fost auto-evaluare si deci rezultatul ti l-ai pus singur. Stim foarte bine ca nu este deloc asa. Auto-evaluarea in orice domeniu mi se pare, personal, o tehnica de tortura venita din mediul antic. Un mod stupid de a nu face treaba drept ci intortocheat. Eu mereu am fost o persoana sincera si prefer sa fiu intrebat in fata si sa raspund in fata decat sa anticipez reactia celuilalt la raspunsul pe care il dau eu la o intrebare ce nu mi-a fost inca adresata, dar care stiu ca va urma.
O porcarie! Asta este auto-evaluarea. La scoala daca iti pui singur 10 pe lucrarea ta nu e bine. Daca iti pui singur 4 iar nu e bine. Cel mai bine e sa fii in zona 6-8 pentru ca nu iesi in evidenta, te confunzi cu multimea si evaluatorul tau nu va avea impresia nici ca vrei sa pari mai destept decat esti si nici mai prost decat pari. Si deci ai stabilit rezultatul final apriori de a cauta argumente pro sau contra ta. Chestia asta cu auto este extrem de paguboasa. Auto-evaluare, auto-educare, auto-cultivare, auto-aparare, auto-incurajare, auto-satisfacere. Numai jumatati de masura. Auto-apararea de exemplu. Ce iti doresti mai mult: sa te apare o garda de corp antrenata pentru acest lucru sau sa te lupti tu cu unul care vrea sa iti faca rau? Auto-satisfacere. Vrei sa te uiti la un film porno de calitate indoielnica si sa incerci sa te simti bine singurel sau vrei sa faci sex cu cineva? Deci treaba asta cu auto mi se pare o foarte mare prostie.
Oricum nu am nimic altceva de facut decat sa sper ca sunt destul de bine pregatit pentru a ma auto-evalua pozitiv. Sper sa nu fiu prea dur cu mine insumi. Ce fel suna… Cine este dur cu el insusi? Cine nu triseaza ca sa ii fie bine? Cine nu isi acorda un mic avantaj atunci cand poate? Am sa ma duc si am sa completez totul in favoarea mea si la final nu voi mai da nici o explicatie. Doar a fost auto-evaluare, nu?
Gogule, autoevaluarea are si ea rostul ei. Pai ea-i expresia unei motivatii launtrice fata de invatare.
ReplyDeleteTrebuie sa ne autocunoastem; asta ar avea implicatii in plan motivational, am ajunge la progres daca am baga din cand in cand cate-o autoapreciere. Mai vezi un minus, il compensezi c-un plus, realizezi unde ai lacune si dup-aia muncesti sa le astupi.
Daca-ti spune altul te sictiresti si-ti bagi organu' in ochii lui subiectivi.
Descoperi tu cu tine, te enervezi si dup-aia muncesti ca sa-ti pui data urmatoare 10 cu inima impacata.
Cam asta-i.