Ce seara plina de emotie! Nu pot sa cred ca astazi se implinesc 18 ani de cand a fost lansat OHM! 18 ani... Wow! Nu planuisem sa scriu azi despre asta, dar cred ca Universul mi-a prezentat cadoul perfect pentru aceasta zi si nu am de gand sa il refuz. Asta din cauza faptului ca in ciuda vanzarilor slabe si a faptului ca majoritatea criticilor il considera un album slab, eu il iubesc foarte mult. Faptul ca este albumul cu cel mai "intunecat" sunet, un sunet metalic, creepy si ca pe intregul sau tracklist se simte influenta cocainei, a heroinei si a tensiunii crescande dintre membrii formatiei, il face sa fie cu adevarat deosebit si cu atat mai mult un album de colectie.
Amprenta lasata de OHM este de fapt amprenta lui Dave Navarro. Sa o lamurim: imi place extrem de mult de Dave Navarro, cu aura sa mereu intunecata, mereu serios si carismatic in acelasi timp. Dar cel mai mult imi place curajul lui Dave. Nu! Nu curajul, ci tupeul - in sensul bun - lui Dave. John este mult prea in fata oricui, este mult prea complet si nu greu, ci imposibil de egalat vreodata de vreo alta fiinta umana, dar Dave este, in opinia mea, singurul care a reusit sa se apropie atat de John, cat si de Hillel. Tehnic vorbind, Dave este un maestru. Nu o spun doar eu si poate ca si de aceea el este al treilea cel mai bun chitarist din topul meu personal, dupa Jimi si John. Imi place faptul ca Dave nu a incercat sa emuleze stilul funk, pentru ca a simtit inca din prima clipa ca nu o va putea face si ca risca sa pice de partea gresita. In schimb, a ales sa vina cu acea "rautate" a sunetului pe care o avea in Jane's si sa isi defineasca propriul stil in cadrul formatiei. Faptul ca toata acea perioada a fost una de rascruce in vietile celor patru membri se simte din plin si datorita maiestriei lui Dave, care "picteaza" sunetele depresiei, deznadejdii si a razboiului pierdut in fata drogurilor. As indrazni sa spun ca sunetul lui OHM este cel mai agresiv sunet produs de ei vreodata, tocmai datorita celor amintite anterior. In timp ce "Warped" surprinde absolut magistral tumultul simtirilor alterate de droguri, "My Friends" devine aftermath-ul acelor trairi, perioada unde depresia este stapana absoluta. "Aeroplane" este pentru mine o melodie de legenda, o melodie al carei mesaj descatuseaza mintea si marcheaza libertatea absoluta a sufletului prin muzica. "Transcending" este melodia omagiu scrisa special pentru River Phoenix si este una dintre cele mai profunde melodii pe care le-am ascultat. Marcheaza si ea zbuciumul unei perioade definita de pierderi si mai ales de izolarea in sine a fiecarui membru al formatiei. Nu vreau sa scriu acum despre toate melodiile de pe album, pentru ca simt ca si-ar pierde din farmec. Fiecare dintre ele este speciala si cu atat si regretul meu este mai mare, cu cat stiu ca nu vor mai fi cantate niciodata live. Nu pot intelege si nici aproba aceasta decizie de excludere intentionata a melodiilor facute cu Dave, decizia luata doar pentru razbunare. Spun doar atat: Dave Navarro merita cu prisosinta sa urce in 2012 pe scena alaturi de ei si sa fie introdus in Rock'n'Roll Hall Of Fame, alaturi de Hillel, John si Josh. De fiecare data cand ei au urcat pe scena alaturi de Dave lumea a stiut ca urmeaza un show electrizant, plin de o forta intunecata ce ajungea pana in cele mai ascunse colturi ale sufletului. Dave nu era un anonim si a stiut sa arate asta intregii lumi, iar micile lor snippet-uri cu Hey Joe sau Come As You Are sunt dovada acestui lucru. Simt ca as putea scrie inca o saptamana despre OHM si Dave Navarro. Atat de mult imi plac! Pentru moment insa, ma voi opri aici.
Nu stiu ce as mai fi scris acum, daca in urma cu 18 ani fiecare dintre ei ar fi ales sa mearga pe drumul sau. Stiu insa ca Dave Navarro a fost acolo si a salvat formatia. Insa el nu a salvat doar atat. A salvat si vietile celor care in acea perioada duceau propriul razboi cu drogurile, vieti care aveau mai apoi sa ofere atata magie lumii pe atunci atat de intunecata. Au fost azi 18 ani de la cel mai fierbinte minut din istoria RHCP si sper sa mai fie inca 18 la fel de gloriosi ca acestia.
No comments:
Post a Comment