"Sometimes a song about dying / Is the same song about being / Just being alive"
Este dincolo de cuvinte outro-ul făcut la Calgary în 2006. Da, știu: mai sunt câteva luni și vor fi trecut deja zece ani de atunci. Și? Lucrul ăsta nu ia nimic din strălucirea unuia dintre cele mai bune outro-uri pe care le-am auzit până acum. Este dincolo de lacrimi și regrete; cumva John trece de partea fizică și impregnează notele direct în suflet, în partea spirituală. Mă duce cu gândul la o fantomă singură și tristă a cărei unică și cea mai de preț abilitate, aceea de a trece prin orice, este în același timp și blestemul ei pentru că nu poate simți nimic. E ciudat să încerci să pui în cuvinte ceea ce John a lăsat să se piardă din sufletul său prin intermediul chitării în acea seară început de toamnă, început de septembrie. Atât de multă melancolie se prelinge din fiecare notă, atât de multe regrete. Cumva cred că Anthony a sesizat direcția în care mergea outro-ul și a încercat să îi dea o notă de optimism improvizând versurile de final. De fapt sunt sigur că asta a vrut să facă din moment ce încearcă să schimbe percepția finalului dinspre dispariție spre speranță. Dacă partea de curcubeu din celulă ar fi avut nevoie de o melodie, atunci acest outro era singura variantă. Outro-ul este exact acel vers imaginat de John pe note. Efectiv mă depășește intensitatea acestui outro și nu vreau să îl mai stric prin cuvintele mele. Pe repeat! Iar și iar. Și iar!
No comments:
Post a Comment