Blogul care respira

“Night air has the strangest flavour / Space to breathe it, time to savour”

M-am intors la scrisul pe blog dupa o perioada de cativa ani in care am considerat ca aceasta activitate nu merita nici timpul si nici efortul. Imi pare bine insa ca m-am decis sa reiau scrisul pe blog. Acest lucru are legatura si cu faptul ca simt ca m-am schimbat in ultimele aproximativ zece luni. Ha… Acum realizez ca au trecut zece luni de la cea mai frumoasa vara pe care am trait-o. Zece. Cifra perfectiunii. Formata din 1 si din 0. Singurele numere necesare codului binar pentru a functiona. Este ciudat pentru ca acum pare ca fiecare lucru se leaga de vara trecuta.

Scriu acest post pentru ca ideea mea referitoare la existenta acestui blog s-a modificat radical fata de momentul initial. Pentru ca acum vreau sa impart din gandurile, din ideile si din sentimentele mele cu acest spatiu. Nu mai vreau sa il populez cu scheleti, ci cu viata. Vreau sa stiu ca ceea ce am asternut aici are si un pic de viata. Si pentru ca vreau sa imi aduc aminte de aceste clipe, de aceste seri si de aceste zile, care reprezinta o noua versiune. O versiune mult mai buna, mai completa, mai ordonata, mai intelegatoare a aceluiasi loc, a aceluiasi om. Nu vreau sa uit aceasta perioada care m-a invatat sa admir frumosul, sa apreciez arta in diferitele ei forme, dar mai ales nu vreau sa mai uit sa fiu eu.

Am inceput sa respir din nou. Si e minunat dupa atata timp de cautare, de anonimat si de ganduri risipite in umbre. Vreau ca locul acesta sa ma faca sa il vizitez si peste multi ani de acum inainte, iar acum ca respira, cred ca are aceasta sansa.