Be A Boy

“They said it was leaving me / The magic was leaving me / I don’t think so / I don’t think so”

Pentru ca imi place v2. Asta vroiam sa fie titlul, dar melodia este atat de frumoasa incat a castigat numele unei postari. Cred ca este cea mai profunda melodie a lui Robbie de pe ultimul album. Nu atat datorita mesajului, cat datorita faptului ca e singura in care el se incurajeaza sa priveasca inainte si sa devina o alta persoana, fara a uita insa ceea ce l-a definit.

Iubesc sunetul trompetei care face intro-ul sa para desprins dintr-o melodie a anilor trecuti. Iubesc modul in care creste tempo-ul melodiei, calmul care atrage refrenul si puterea acestuia. Stiu ca pare o melodie superficiala, sub ceea ce ne asteptam, dar ea nu este facuta pentru radio; ea este facuta pentru a fi ascultata in casti, in intimitate. Si asta pentru ca mesajul ei nu este adresat unei mase, ci fiecaruia dintre noi. Depinde de fiecare sa aleaga continutul descoperit de aceasta melodie. O sa fiu sincer si o sa spun ca imi lipseste oarecum vechiul Robbie, acel Robbie care canta “Me And My Monkey”, dar in acelasi timp imi place sa il descopar pe noul Robbie: mai matur, mai echilibrat, mai sentimental. Si imi place la nebunie faptul ca melodia asta indeamna la maturitate folosind titlul “fii un copil”. Se spune ca atunci cand esti copil nu constientizezi frica, te adaptezi mult mai usor si inveti totul foarte repede. Poate ca asta ar trebui sa invatam sa facem si ca adulti: sa nu ne mai temem de scenarii imaginare, sa ne lasam imbratisati de persoana iubita si sa nu ne fie frica sa invatam sa iubim mereu altfel decat stim. Apreciez faptul ca Robbie a facut o melodie in care “vorbeste” cu acel copil din interiorul nostru, mai ales prin prisma faptului ca muzica recenta, universal vorbind, pare facuta doar pentru oameni maturi si mai putin pentru cei care poarta “costumul maturitatii” (me included). In timp ce muzica din topuri te indeamna sa te deghizezi si sa ascunzi ceea ce esti, ceea ce iubesti si ceea ce iti place sa faci, muzica lui Robbie inca iti vorbeste si te incurajeaza sa fii un copil adult. Este o contradictie a termenilor, dar nu imi pasa: asta este blog-ul meu si aici se aplica regulile mele! Iar principala regula este aceea ca trebuie sa faci ceea ce simti. Stiu ca pare simplu, dar nu e niciodata chiar asa.

Robbie reuseste sa imi aduca zambetul pe buze inca o data. Reuseste sa imi  demonstreze ca in noi traieste un copil nemuritor si lipsit de frica de a spune ceea ce simte. Si desi vroiam sa scriu despre Charlie, am ales sa scriu despre Be A Boy tocmai pentru ca e o alternativa care spune “I’m half your age and lived twice your life”.