Spaceship Coupe

“We can't take an airplane, where we're going is way too high / We're going where the day sky turns into night / I got the windows special tinted for the stars that get too bright / I saved you a seat so let's ride”

Stii ca ti-am spus despre melodia asta acum trei luni, pe 29 aprilie mai exact. Stii ca iti este dedicata in totalitate pentru ca este la fel de speciala ca tine, pentru ca are un sunet atat de avantgardist desi este o balada de dragoste. Imi place pentru ca este o melodie ale carei versuri ma cuprind si ma fac sa visez ca atunci cand eram copil. Si ne visez intr-un coupe cu geamuri fumurii, oprit aiurea undeva pe o autostrada din mijlocul desertului, cu noi doi facand dragoste in interiorul lui.

Intr-un fel ma bucur ca lumea a ales sa fie atrasa de Mirrors si astfel toata atentia media a fost concentrata pe ea. In acest fel aceasta melodie a ramas ce s-a dorit a fi, anume o dedicatie de dragoste discreta, soft, dar plina de pasiune. O pasiune pe care ma faci sa o simt de fiecare data cand esti langa mine, care ma face sa cred ca am putea sa ne ratacim printre stele si sa visam ziua cum facem dragoste intreaga noaptea pe cerul ce ar fi doar cearsaful in care am alege sa ne pierdem. Stiu ca ideea de coupe exprima viteza, tinerete, nesabuinta, teribilism si iubiri pasagere, dar eu aleg sa percep un coupe precum o extravaganta, precum ceva exclusiv pentru doua persoane, cu un singur bagaj aruncat neglijent in portbagaj si cu noi doi ascunzandu-ne de betia soarelui dupa perechile noastre de ochelari. Apreciez faptul ca melodia este cantata cu o oarecare lene, pare ca fiecare cuvant este pus in cumpana si apoi accelereaza si impinge ritmul indeajuns cat sa te faca sa te misti. Cred ca aceasta tehnica, special aleasa, ma trimite cu gandul la o noapte de dragoste. De fapt asta si este: exprimarea unei nopti pasionale in care obosesti facand dragoste, in care ai momente cand respiri atat de repede incat nu realizezi cand ti-ai pierdut rasuflarea intr-un sarut prelung ce a facut stelele de pe cerul tau sa lumineze atat de tare incat sa uiti daca este zi sau noapte. Modul usor delasator in care este cantata ii confera acel sunet care te face sa te simti ca la 19 ani: destul de tanar pentru a cadea in plasa dragostei de la o privire pe sub gene, dar destul de matur pentru a simti ca ai putea trai o eternitate fara a te plictisi de ea. Cred ca daca cineva nu iubeste, se poate indragosti de aceasta melodie fara ca sa regrete acest lucru nici o clipa si asta pentru ca ea poate fi de ajuns pentru o relatie de o noapte, cat si pentru una ce se va risipi in stele. Faptul ca nu este o melodie scurta este in avantajul ei si asta tocmai pentru ca, asa cum aminteam mai devreme, nu este facuta pentru a fi hit de radio/TV. Este facuta pentru a fi descoperita, dar mai ales traita in doi.

“Hop into my Spaceship Coupe / There's only room for two, me and you / And with the top down, we'll cruise around, land and make love on the moon” Este pe repeat in interiorul meu de cand te-am cunoscut si as vrea ca atunci cand ne vom plictisi de luna sa alegem sa mergem pe soare. Impreuna!