Cupid

“I don't want to bother you / But I'm in distress / As danger love is losing / All my happiness / Oh, I love a man / Who doesn't know I exist / And this you can fix”

Scriu postul asta pentru ca aseara am iesit cu persoana iubita la o terasa unde ni s-a alaturat si o prietena. Care prietena este convinsa dintotdeauna ca lumea este foarte mica si ca sansele ca ea sa isi gaseasca marea iubire sunt undeva intre zero si unu. Nu stiu daca este povestea clasica a cuiva care vrea sa imparta dragostea sa cu o alta persoana sau daca are nevoie de o alta persoana pentru a descoperi ce este dragostea, dar atat timp cat te multumesti cu un compromis nu vei realiza nimic din ce iti propui.

Cine nu cauta marea iubire? Aceea care sa fie suma tuturor calitatilor pe care le doresti de la cineva? Care iubire sa te faca sa plutesti, sa nu te mai concentrezi la munca, sa astepti doar clipa in care sunteti impreuna, sa te faca sa visezi cu ochii deschisi, sa iti tina in fiecare zi inima batand nebuneste in piept si sa nu se consume niciodata. Suna ideal, iar daca mai adaug si cantecul vostru, data primei intalniri, prima poveste spusa, prima atingere a mainilor si primul sarut obtin definitia lui Romeo si Julieta. Toate acestea insa vin in timp, se lasa descoperite, sunt niste stagii care se simt si se implinesc unul cate unul. Sunt ca treptele unei scari si de aceea trebuie sa ai rabdare si sa le urci una cate una. Da, poti pasi cate doua-trei deodata, dar sigur te vei impiedica la un moment dat. Da, poti sa le urci in viteza, dar sigur vei obosi si te vei opri. Cam asa cred ca trebuie abordata o relatie noua. Cu incredere in tine inainte de orice si abia apoi cu incredere in faptul ca scara pe care o urci nu este una rulanta. Si daca este o scara rulanta, in mod sigur vei ajunge mai repede si cu mai putin efort in punctul din care ai plecat decat sa te incapatanezi si sa o urci pana la capat. Cand o vei cuceri o sa constati ca ea ramane aceeasi, ruland aceleasi trepte, in timp ce tu vei fi si fara energie si fara nici o satisfactie. Revenind la prietena de aseara, mi s-a parut foarte ciudat faptul ca ea vrea sa intalneasca marea dragoste umbland cu o lista de cerinte in buzunar si cu termenul “compromis” in suflet. Doar pentru ca cineva bifeaza toata lista ei, termenul “compromis” capata infatisare de iubire. Cred ca in viata poti face compromisuri cam in toate aspectele, mai putin in privinta unuia. Dragostea e frumoasa tocmai pentru ca nu tine cont de compromisuri, nu vine planificat, nu respecta nici o lista de cerinte si tocmai pentru faptul ca te face sa iti incalci toate regulile. Nu poti sa pleci la lupta cu manualul de utilizare al unei arme, fara sa o fi probat inainte. Nu poti sa cauti dragostea doar in calitati si sa nu stii ca ea are si defecte. Iar in final poate ca tocmai acele defecte o fac sa fie unica, frumoasa, nebuna si libera si nu acele calitati pe care le intalnesti atat de des la oamenii dintr-o societate civilizata.

Asa ca o sa inchei cu ce i-am spus si ei aseara: daca tu esti oaza din desertul cuiva, iar el este o floare in desertul tau, singurul lucru pe care il aveti in comun este desertul. Pustiul pe care nu poti creste nimic si in care minunile se produc doar cand o floare apare in mijlocul unei oaze.