Monarchy Of Roses

“Several of my best friends wear, the colours of the crown / And Mary wants to build it up and Sherry wants to tear it all back down, girl / The saviour of your light / The monarchy of roses”

Deja cred ca a devenit o traditie sa ma gandesc la un titlu si apoi in ultima clipa sa aleg altul, dar orice as fi ales in aceasta seara l-ar fi avut pe Josh in componenta. Asa ca am decis sa merg pe melodia care a deschis toate concertele din turneul IWY, inlocuind cu destul succes Can’t Stop. Este semnatura lui Josh care vine in locul celei a lui John si ma bucur ca in loc sa incerce sa il imite, lucru imposibil, a ales sa isi impuna stilul.

Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca melodia asta nu mi-a placut de la inceput. Mi s-a parut o melodie grea, cu un mesaj incurcat. In realitate mesajul este unul destul de simplu si se refera la un nou inceput. Subliniaza faptul ca omul are o putere infinita de a se adapta, de a lua un lucru de la zero si mai ales faptul ca dragostea este ceva fara inceput si fara sfarsit, ceva continuu care traieste in sufletul nostru mereu sub alte forme. Si aici as vrea sa insist pe versurile de mai sus care surprind foarte bine modul in care oamenii au tendinta de a sabota propriile sentimente si realizari. Acel moment in care vrei sa ranesti sentimentele cuiva folosindu-te de un pretext banal este ideea spre care tind. De cele mai multe ori este tot iubirea cea care ne face sa actionam stupid, fara sa ne gandim la concescintele cuvintelor spuse. O faci pentru ca apoi sa regreti, sa iti ceri iertare si sa construiesti la loc peste ruinele a ceea ce a fost, doar in imaginatia ta, un zid invizibil. Si asta pentru ca este in natura omului sa fie si distructiv, sa simta ca pentru a construi ceva trebuie mai intai sa darame altceva. La finalul fiecarei relatii oamenii fac aceleasi lucruri: schimba tunsoarea, schimba modul in care se imbraca, cercul de prieteni, obiceiurile si asa mai departe. Este modul nespus in care simtim ca suntem proprii nostri stapani, ca putem strica ceva doar pentru ca apoi sa construim altceva mult mai bun. Si poate ca, de multe ori, tocmai aceasta lupta care se da in interiorul nostru este cea care ne face sa ne dorim sa fim mai buni si ne motiveaza sa mergem inainte. Acea revolutie care se produce in spiritul nostru este scanteia de unicitate a fiecaruia dintre noi. Este puterea infinita a fiecaruia dintre noi de a se reinventa. Ciclu dupa ciclu, de-a lungul vietii, fiecare dintre noi o face intr-un mod sau in altul. Asa simt eu aceasta melodie; este acea dimineata a unui nou inceput si de fiecare data cand o ascult mi se pare la fel de proaspata ca atunci cand am descoperit-o. Stiu ca demareaza greu, stiu ca are un ritm bazat pe bass si tobe, stiu ca acest lucru se traduce printr-un sunet apasator si sufocant pe alocuri, dar energia si increderea lui Anthony de la refren, combinate cu tineretea sunetelui de chitara al lui Josh exprima perfect ciclicitatea care ne defineste vietile. Tocmai de asta imi si place aceasta melodie, pentru ca imbina atat de placut un inceput greu cu un final plin de viata, pentru ca mereu cand o termin de ascultat realizez ca ritmul ei imi misca intreg corpul. Pentru ca ma face sa realizez ca ne este frica sa nu devenim perfecti si astfel sa nu mai avem ce sa descoperim.

Trandafirul a simbolizat mereu esenta iubirii implinite, spinii sai amintindu-ne mereu ca iubirea adevarata are si defecte. Faptul ca in fiecare zi depinde doar de noi sa stim ce defecte sa daramam si mai ales ce sa construim peste ele este darul pe care il primim din partea vietii. Aceasta melodie este o noua zi, este un nou inceput. Un inceput proaspat, un inceput al monarhiei trandafirilor. “Hey yeah / We all want the rose you know / I said / Hey yeah / Show us love before you go / Say I will, and then I'll say I want to / The story of love that I will always want you” Ideea primelor doua versuri este ca toti ne dorim sa descoperim acel trandafir, acea dragoste unica. Este urmat de faptul ca pentru ca acest lucru sa se intample trebuie ca mai intai sa impartim dragostea noastra cu lumea, inainte de a fi prea tarziu si ca atunci cand dragostea ne va imbratisa sa o acceptam cu toata fiinta noastra. Ultimul vers este cu dedicatie pentru persoana pe care o iubesc si alaturi de care am trait aceasta melodie live.