Thursday, August 22, 2013

Mistakes

"Mistakes help one see / That you make your own surroundings / Life is a dream / And is made by inwardly seeing what you want it to be"

O sa revin cu un edit pentru formatarea corecta a textului si a snippet-ului, precum si cu link-ul aferent postarii. Asta pentru ca am decis sa scriu acest post direct de pe telefon. Desi pe moment nu am simtit tristetea, ultimul interviu al lui John mi-a lasat un gust amar in suflet. Mereu l-am considerat un "mad genius" si m-am amuzat ascultandu-l in toate interviurile, dar acum, pentru prima data, a reusit sa ma intristeze cu adevarat. De ce? De ce sa spui ca in toata acea perioada nu ai fost tu, cel adevarat, pe scena? De ce ai spune ca solo-urile tale erau raspunsul tau la asteptarile noastre si nu placerea ta? De ce sa nu mai canti niciodata live?

L-am admirat mereu pe vechiul John pentru ca era umil, in sensul bun al cuvantului. Backing-ul lui era o arta, fiind perechea mai blanda a agitatiei lui Anthony. Am acceptat faptul ca el este un "freak" natural, autentic. Si pana si paranoia lui din afara scenei m-a amuzat, punctul culminant fiind Moscova '99. Mi-a placut si acel John al lui BSSM, dezlantuit, neimblanzit si cu un stil electrizant - un tanar zeu al chitarii, coborat printre muritori. Asa ca de ce sa vii acum si sa spui ca mental erai plecat din formatie cu multe luni inainte sa o faci si fizic? Au fost niste lucruri urate si care nu erau necesare. Pur si simplu puteai sa eviti raspunsurile. In '94 spuneai ca nu vrei sa vorbesti mai mult decat trebuie despre formatia care te lasase pe dinafara. Si ai spus, la fel ca acum, ca nu vrei sa te mai intorci. Patru ani mai tarziu plangeai de fericire. Dave Navarro nu este in Rock'n Roll Hall Of Fame. Melodiile lui nu sunt cantate niciodata live, ca semn al lipsei de respect fata de el. Ale tale au fost cantate si in '92-'97 si sunt cantate si acum. Respectul asta vine si ca o dovada a faptului ca lumea iubeste ce ai creat. Si tu ce faci? Stergi totul cu buretele. Nici macar nu ai venit cand formatia a fost introdusa in Rock'n Roll Hall Of Fame. Cum ai zis atunci? "Simt ca nu apartin, ca locul meu nu e pe acea scena". Da. Ma gandesc la tricoul lui Axel Rose, tricoul acela celebru cu fraza "Kill Your Idols"... As vrea sa te urasc, sa nu iti mai ascult muzica, dar nu pot. Cred doar ca ai gresit atunci cand ai spus ca nu te vei mai intoarce niciodata. Este celebra vorba aceea "niciodata nu spune niciodata". Nu cred ca cineva a reusit sa te inteleaga vreodata cu adevarat. Sper sa nu uiti ce ai spus in 2001 celui care a strigat "Fuck Anthony Kiedis" in timpul concertului tau. De fapt imi doresc ca raspunsul tau de atunci sa fie mereu cu tine.

Sunt trist si nu credeam ca tocmai tu o sa fii motivul. Dupa atata magie, te rog ca la final sa nu devii un sarlatan de piata. Nu de alta, dar vreau sa iubesc in continuare un magician, la fel ca si pana acum. Pana data viitoare... Stii ca tot tu ramai cel mai bun :)

No comments:

Post a Comment