Voodoo Child

“I didn't mean to take up all your sweet time / I'll give it right back to ya one of these days”

Nu stiu de ce am fost mereu fascinat de voodoo. Suna atat de bine, atat de enigmatic, plin de continut spiritual. In minte am mereu culoarea rosie cand vine vorba de voodoo si mai ales imaginea celebrei papusi. Fiind vorba despre magie neagra, despre ocult, mi se pare ceva care intra direct pe sub piele si ramane acolo pentru a fi explorat si cum toti suntem atrasi de ceea ce nu este comun ezitam in a inlatura acest termen. Recunoastem ca in noi este si o parte intunecata, mai putin explorata, dar infinit fascinanta.

Nu face vraji! Nu te infrati cu intunericul! Nu dori raul! Nu trada dragostea! Nu schimba lumina pe intuneric! Si totusi de ce suntem tentati ca oameni sa facem rau? De ce sunt momente cand ranind pe altii ne simtim bine? Stiu, asta nu o facem prin voodoo ci in mod normal, constient. Ca actiune sau reactie la mediul inconjurator. Asta ma si sperie. Daca in mod constient tindem sa ranim alti oameni in anumite circumstante sau din anumite motive – mai mult sau mai putin justificate – ce am face daca am avea la indemana cu totii puteri voodoo? Cred ca asta depinde de fiecare dintre noi, dar ceea ce ma fascineaza la voodoo este, asa cum spuneam si la inceput, tenta de mister in care este invaluit termenul. Putine cuvinte sunt atat de pline de incarcatura, iar dublarea vocalei este o apasare intentionata a termenului.

Din pacate nu o sa pot termina aceasta postare acum pentru ca sunt nervos, obosit si pentru ca mi-am pierdut sirul ideilor. Nu stiu daca voi mai reveni asupra ei vreodata. Ceea ce conteaza cu adevarat este sunetul lui Jimi, care ne face sa ne imaginam destul de bine cum ar fi sa traim intr-o lume voodoo. De asta el a fost un vrajitor ce a facut magie neagra, pentru ca a putut sa ne hipnotizeze pe toti si sa ne deschida ochii catre o lume alta decat o stim. Imi pare foarte rau ca nu duc ideea la capat, dar repet, sunt prea nervos.