“Come as you are, as you were / As I want you to be / As a friend, as a friend, as an old enemy / Take your time, hurry up / The choice is yours, don't be late / Take a rest, as a friend, as an old memoria”
Inceput de luna august. Inceput. Si daca tot este un inceput de luna am decis sa preiau o idee care imi place: “Throwback thursday” sau joia amintirilor pe limba noastra. O sa incerc sa mentin aceasta traditie pentru ca gasesc o gramada de lucruri dragute in trecut si, desi nu ma mai agat de el cum faceam inainte, imi place sa rememorez unele clipe care mi-au fost foarte dragi.
Pentru inceput am ales o melodie legendara al carei titlu face referire la modul in care am ales sa fac aceasta postare. Pana acum cateva zile uitasem cat de completa este aceasta melodie. Norocul meu este ca de cand am inceput sa invat sa cant la chitara am inceput sa redescopar melodii care mi-au marcat copilaria, care imi aduc aminte de vremurile acelea bune cand ma uitam la MTV toata ziua, cand ma certam cu parintii pe telecomanda si pentru faptul ca dadeam la refuz televizorul de fiecare data cand venea o melodie care sa imi placa. Erau vremurile de aur ale “televiziunii muzicii” si, in acelasi timp, apusul unei epoci de aur a rock-ului. O epoca marcata de nume epice precum Jimi Hendrix, Deep Purple, AC/DC, Queen, Metallica, Red Hot Chili Peppers, Nirvana etc. Si ca orice copil din acele vremuri am trait nebunia Nirvana, desi trebuie sa recunosc faptul ca grunge-ul era ceva care se afla putin in afara ariei mele de acoperire pe atunci, in sensul ca nu am inteles si implicit nu am apreciat acest sound de la inceput. Atunci cand esti copil intelegi melodiile care au un mesaj simplu, voios sau unul de dragoste. Este greu sa intelegi, atunci cand esti doar un copil lipsit de grijile vietii de zi cu zi, dezorientarea interioara a lui Kurt Cobain, dependenta sa de heroina care reprezenta anticamera depresiei profunde si implicit a deznadejdii sale in fata vietii. Poate tocmai faptul ca el a avut curajul de a exprima aceasta deznadejde a fost si motivul pentru care atat de multi oameni au simtit ca si-au gasit corespondentul eului interior transpus sub forma unui erou din lumea reala. Mesajul melodiei este clar unul al capitularii in fata realitatii, unul al lipsei de asteptari de orice fel. Fascinant este insa sunetul acestei melodii, sunetul acesta intunecat, obsesiv, greu, fapt subliniat si de faptul ca este cantat pe corzile 5 si 6 ale chitarii. Riff-ul acesta teribil de bun m-a surprins prin procedeul destul de simplu prin care se poate realiza, dar a carui simplitate ii confera genialitatea. Si da, este adevarat ca lucrurile geniale sunt de obicei si cele mai simple. Pentru a face o paralela cu lumea fizica din timpurile noastre este de ajuns sa privesti design-ul oricarui produs Apple: atat de original, atat de simplu. Revenind la versurile melodiei trebuie sa recunosc ca sunt fascinat de complexitatea lor, desi mesajul este unul aparent destul de simplu. Deznadejdea poate ca vine tocmai din faptul ca multi dintre noi uita sa fie ei, uita sa isi mai dea jos mastile acestea banale pe care ne simtim obligati sa le purtam si sa le afisam in fiecare zi pe strada, la munca, la sedinte etc. “Vino asa cum esti” este un indemn de a sparge propriile bariere mentale care te tin prizonier, la fel cum este si o demonstratie a faptului ca multi dintre noi nu reusim sa mai facem acest lucru. Cred ca tocmai faptul acesta reprezinta deznadejdea. Cam asta este ideea mea despre mesajul acestei melodii care ma fascineaza chiar si acum, la 21 de ani de la lansarea ei.
Doua saptamani au trecut de cand am redescoperit aceasta melodie. Tot doua saptamani sunt si de cand ii cant riff-ul in fiecare zi, nu numai pentru ca il consider epic, dar si pentru ca ma obsedeaza prin frumusetea simplitatii sale. And I swear that I don't have a gun…
No comments:
Post a Comment