De ce am Casco

In ultima vreme sunt tot mai des aratat cu degetul (in sens negativ, evident) pentru ca imi ingrijesc masina si pentru ca tin foarte mult la ea. Sunt vinovat de faptul ca ma gandesc mereu la ea si pentru ca am tendinta de a ma certa cu o persoana care nu intelege acest lucru. Nu cred ca m-am exprimat foarte bine. Sa expun altfel: am o masina la care tin foarte mult. Nu este speciala, nu este facuta pe comanda, nu costa cat un avion si mai sunt si altele ca ea. O ingrijesc cat pot eu de bine, pentru ca este lucrul la care tin cel mai mult din tot ce am (vorbim de lucruri materiale). Si de ce fac asta? Pentru ca de fiecare data cand ma urc in ea ma simt complet, ma simt in siguranta, ma simt diferit si pentru ca INTOTDEAUNA, dar INTOTDEAUNA, ma asculta si mi se supune. Poate sa mearga usor si poate sa fuga tare atunci cand se supara. Si mai este un aspect: ma face sa fiu mandru cand ies cu ea. Ma simt dator fata de ea pentru ca in “relatia” noastra doar eu am dezamagit si culmea, consecintele le-a suportat tot ea. O zgarietura pe usa, o bara putin indoita, mici neatentii care lasa urme. Dar Casco a venit de fiecare data si a salvat situatia. Si masina mea si-a recapatat frumusetea initiala.

Cum reactionezi insa atunci cand iti zgarii masina mergand undeva, cu cineva si acea persoana iti spune cu nonsalanta “Sunt riscurile meseriei de sofer! Ce, nu ai Casco? ”? Eu unul nu reactionez foarte bine. Pentru ca indiferent ca am fost eu de vina sau altcineva, rezultatul este invariabil acelasi: masina mea are de suferit. Nu conteaza ca am Casco, sau ca nu am fost eu de vina. Ceea ce conteaza este ca urmeaza o maldar de hartii ce trebuie completate, multe drumuri de facut si nu in cele din urma faptul ca trebuie sa o lasi in service. Nu cred ca vreun sofer proprietar de masina, este relaxat si incantat cand are de-a face cu asa ceva. Refuz, efectiv, sa cred ca cineva care detine o masina va fi incantat atunci cand va descoperi o zgarietura sau o indoitura noua. Iar minimalizarea efectului sentimental in niciun caz nu va veni in urma unei replici de forma celei amintite mai sus. Eu mereu m-am simtit aiurea cand am dezamagit pe cineva, iar de acest sentiment nu scap nici cand vine vorba de masina mea. Stiu ca este greu sa percepi aceste lucruri atunci cand nu ai un simt al proprietatii dezvoltat, pentru ca e greu sa intelegi un lucru care nu interactioneaza direct cu tine. Singurele persoane atat de “relaxate” in privinta masinii sunt soferii de taxi. Pentru ei masina este doar o adunatura de fiare ce duce clientii din punctul A in punctul B si aduce banii acasa. Nu conteaza gropile, accidentele sau zgarieturile pentru ca masina este o unealta de facut bani si nu un mijloc de relaxare, asa cum o percep eu.

Asadar, de ce am Casco? Am Casco pentru ca ma gandesc la neprevazut, nu pentru ca sa ma sui linistit in masina si sa ma inscriu la raliul mortii si sa nu imi pese de ce se intampla cu masina mea si cu mine. Imi doresc ca toti cei care nu au inteles niciodata asta sa primeasca masina lor preferata de-a gata, pentru a-i vedea cum se “incurajeaza” singuri cand zgarieturile alea mici incep sa acopere vopseaua. Imi doresc ca toti cei care au zgariat vreodata o masina sa si-o gaseasca la fel de zgariata pe a lor intr-o dimineata si imi doresc sa le prind capul la usa tuturor celor care deschid portiera lor lovind-o pe a mea. Am Casco, dar imi iubesc si respect masina!