Respect foarte mult termenul de confident, cu tot ceea ce implica acesta – pozitiv si negativ. E un cuvant puternic: implica discretie – si nu forta bruta, implica emotie – dar nu sentimente, implica sinceritate – dar nu exclude “minimalizarea”. Nu toata lumea are, nu toata lumea cauta, dar in mod sigur de-a lungul timpului au fost multe decizii importante luate de persoane emblematice din istoria noastra ca urmare a influentarii lor direct/indirecte de catre o persoana de acest tip. Deja scriind asta ma simt mai bine. Plecasem de la o idee oarecum gresita, anume ca suferi intr-o anumita masura de un handicap sentimental care te impiedica sa dezvalui celor iubiti TOT ceea ce simti sau gandesti. Am observat, mai ales in ultimii ani, ca locul prietenilor adevarati este luat cu asalt, incet-incet, de catre confidenti. Nu mai iesi cu prietenii tai de o viata si sa le spui tot ce gandesti/simti, ci mai degraba iti canalizezi expunerea catre o singura persoana care sa te asculte. De multe ori confidentul este chiar unul din prietenii tai, dar retine – doar unul. De obicei este persoana spre care tinzi cel mai mult ca sa urmezi ca model, dar sunt si multe exceptii. Trasatura cea mai interesanta a unui confident insa nu este una din cele enumerate mai sus. Ea este sexul confidentului. Ceea ce am observat este ca in cele mai multe dintre cazuri confidentul este de sex opus, existand bineinteles si exceptii de la aceasta, hai sa ii spunem, “regula”. Este foarte interesanta aceasta obiectie, deoarece cam acelasi lucru este in firea fiecaruia dintre noi inca de la nastere. Exemplu: in prima perioada a vietii (sa spunem pana la 14-15 ani) un copil va fi mai atasat mereu de parintele de sex opus, va fi mai deschis si va fi mult mai intelegator fata de ideile expuse de acel parinte. De aici, probabil, celebra vorba “baiatul mamei”/”fata tatii”.
De aici insa poate sa ia nastere insa o problema sentimentala. De retinut este termenul “poate”, deoarece nu este ceva absolut. Sunt cazuri in care intelegerea sentimentelor tale si impartasirea ideilor care te definesc ca om in societate sa creeze falsa (si retineti “falsa”) senzatie de dragoste. De aici se formeaza un ghem de probleme. Neplacut de obicei. Ne-impartasirea aceluiasi sentiment de catre confident tinde sa se transforme in frustrare, in dorinta de izolare, deoarece persoana respectiva se simte tradata. Acesta este insa, dupa umila mea parere, un caz izolat si intalnit la persoanele care nu detin un simt propriu asupra vietii. La cei care nu stiu ce vor, mai pe scurt. La cei care sunt dispusi sa incerce orice in incercarea de a gasi ceva – orice. Si de cele mai multe cazuri cand faci orice pentru orice nu rezulta nimic. Paradox! Intorcandu-ne la problema noastra, de ce aleg fetele drept confident un baiat si baietii drept confidenta o fata? Eu cred ca motivul este clar si oarecum logic: fetele cauta acel sprijin, acea putere si acel sentiment de siguranta (de a se simti ocrotite) ce le era dat in copilarie de catre tatal lor, in timp ce baietii cauta afectiunea, intelegerea greselilor facute de ei si sfatul mereu bun al mamei. Cel putin eu asa vad treaba asta. Ca un caz special, cei care au fost crescuti de un singur parinte tind sa devina puternici singuri si sa nu depinda niciodata de nimeni si cred ca nu vor avea niciodata nevoie cu adevarat de un confident. Discutia e mult mai ampla si mai complexa decat umila mea putere de intelegere asa ca am sa ma opresc aici, deoarece cred ca am atins punctele esentiale ale acestui aspect.
Nu stiu ce concluzie sa trag, daca e un lucru bun sau rau sa ai un confident si de aceea las acest subiect in dezbatere. Nu am sa spun nici daca am si nici daca nu am o astfel de persoana in preajma. E confidential! Insa ma gandesc la cei care au si ma intreb ce se intampla cand un baiat si o fata, ambii cu propriul confident, se casatoresc. Cine decide pasii? Este ca si cum ai dormi intr-un pat dublu, dar nu dublu la modul in care te gandesti initial. Ciudat, nu?
No comments:
Post a Comment